Steaua este sau nu un bun al României?

Care e direcția Stelei? Și de ce nimeni nu știe?

De ce nici ministrul Radu Miruță, nici comandantul Steaua București,
niciun angajat al clubului sau al Ministerului Apărării Naționale nu poate spune clar
care este direcția Stelei?

Problema Stelei în acest moment

ASTA E PROBLEMA STELEI ÎN ACEST MOMENT!
Nu banii, nu legea, nu FRF-ul.

Problema e mai simplă și mai jenantă: nu există niciun om în club și în minister
al cărui job să fie să rezolve Steaua.

1. Nimeni nu e responsabil. Adică toți.

   Nu există o persoană, o comisie, un grup de lucru, nimic pus special să găsească o soluție.
   Clubul pasează problema la minister, ministerul o pasează înapoi la club, și tot așa,
   de 9 ani.

   Cel mai lung schimb de pase din istoria fotbalului românesc.
   Singurul joc de pase care funcționează în Ghencea.

   Responsabilii vor fi mereu comandanții și miniștrii, pentru că doar ei pot modifica ceva.
   Dar fiecare pleacă din funcție lăsând problema exact unde a găsit-o, frumos împachetată,
   pentru următorul.

2. Nu e o problemă de persoană. Sistemul e putred.

   Și ne doare să o spunem, dar presa are dreptate în tot ce scrie despre arătați și gradați
   care se comportă ca patroni peste un bun public.

   Nu sunt patroni. Nu e clubul lor. E al României.

   Dar când stai 10–20 de ani pe aceeași funcție, fără să răspunzi nimănui,
   începi să confunzi fișa postului cu actul de proprietate.

3. Nu există niciun plan. La propriu.

   Toți cei care au mers la minister, odată cu deschiderea oferită, ne-au confirmat același lucru:
   nu există concret un plan sau o strategie pentru Steaua.

   Nimic scris. Nimic asumat.

   După ani în care dorința unora de a veni și de a ajuta s-a lovit de un zid și de batjocură,
   nu mai are nimeni încredere în armată.

   Și este trist, pentru că încrederea în armată ar trebui să fie ultimul lucru pe care
   instituția aceasta și-l permite să-l piardă.

4. Am pus întrebări. Răspunde ecoul.

   Întrebările transmise clubului ar lămuri tot ce înseamnă nesiguranță și neasumare.
   Dar nu răspunde nimeni.

   Nici clubul, nici ministerul.

   Nici măcar pe un draft de plan nu își asumă cineva o semnătură.

   Singurul lucru asumat, consecvent și profesionist este sabotajul:
   să nu se miște nimic.

5. Da, știm de „linia Ciucă”. Dar o linie nu este o groapă.

   Am înțeles că s-a trasat o linie: fără bani din MApN pentru fotbal profesionist.

   OK. Se poate discuta.

   Dar „nu mai băgăm bani” nu înseamnă „îngropăm subiectul”.

   Între a nu finanța și a bloca activ orice alternativă de finanțare este o distanță
   pe care doar reaua-voință o parcurge atât de repede.

6. Nimeni nu cere nimic gratis. Ba din contră.

   În toate discuțiile am vorbit despre redevențe plătite clubului, bani care ar sprijini
   celelalte secții.

   Ministerul taie de la buget, scapă de cheltuielile actuale și încasează redevențe.

   Orice contabil ar numi asta oportunitate.

   La Steaua se numește, aparent, amenințare.

7. Nimeni nu cere gratis nici baza, nici stadionul.

   Și ca să nu vorbim în abstract: în parteneriatul cu CSM București,
   MApN venea cu un aport de circa 400.000 de euro.

   Sala Mihai Viteazul, cheltuieli de organizare, echipament de joc și alte facilități,
   mai puțin salariile.

   Asta în 2017.

   Deci se putea. S-a făcut. Există pe hârtie.

   Ce s-a schimbat între timp?

   Nimic. Exact asta este problema.

8. O întrebare de cultură generală.

   Ne spune cineva cum a ajuns Steaua în subordinea
   Departamentului pentru Relația cu Parlamentul și Calitatea Vieții Personalului?

   Recitiți denumirea.

   Clubul cu cele mai multe trofee din România, singura echipă românească
   câștigătoare a Cupei Campionilor, parcată administrativ lângă relația cu Parlamentul
   și calitatea vieții personalului.

9. În sport, ecuația este simplă. Doar la Steaua pare imposibilă.

   Jucătorul nu performează? Clubul se desparte de el.

   Antrenorul nu aduce rezultate? Clubul se desparte de el.

   Managerii clubului Steaua nu aduc nimic de ani de zile și sunt pe viață.

   De ce?

   Pe ce criterii de performanță?

10. Manageri-fantomă, în 2026.

    Ați văzut vreo declarație, vreo prezență în presă a managerilor de la Steaua?

    În era în care orice club de Liga 3 are conferințe de presă și podcast,
    la Steaua un interviu se obține doar în scris, trimis pe email.

    Comunicare la nivelul anilor ’50.

11. Cireașa de pe tort.

    Pe site-ul clubului există o secțiune numită „Parteneriat pentru o Guvernare Deschisă”.

    Guvernare deschisă la o instituție care răspunde întrebărilor legitime cu:
    „nu avem obligația de a clarifica interpretările juridice”.

    Cu siguranță cineva a înțeles greșit sintagma.
    Sau, mai rău, a înțeles-o perfect și a bifat-o doar pe hârtie.

De ce nu o facem public?

De ce nu există un dialog public despre Steaua, cu suporterii, cu legendele clubului,
cu presa?

Și de ce nu îl facem?

Avem un stadion care poate găzdui exact așa ceva.

Sunt mult mai mulți oameni care vor să audă, clar și direct,
unde este blocajul și de unde vine dorința enormă de a nu se face nimic de 9 ani.

Nu credeți că este nevoie de transparență și comunicare?

Sau ne place să lucrăm „în liniște”, 9 ani, fără progres și fără realizări,
liniștea aceea perfectă care se lasă doar deasupra lucrurilor îngropate?

Steaua este sau nu un bun al României?