Există momente în istoria unui club în care nu mai contează clasamentul sau adversarul din etapa următoare.
Momente în care trebuie să alegi ce susții, de fapt: o echipă care joacă ilegal în prima ligă sau identitatea pentru care ai mers ani întregi pe stadion.
Pentru suporterii steliști, unul dintre acele momente a venit în decembrie 2014.
Pe 3 decembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat marca „Steaua” înregistrată de societatea unui personaj al cărui nume nu merită menționat.
Patru zile mai târziu, pe 7 decembrie 2014, în Ghencea se disputa partida împotriva celor de la CSMS Iași.
Numai că, la ora meciului, Steaua nu mai apărea nicăieri.
Pe tabela stadionului, în dreptul echipei care juca acasă, nu era trecut numele „Steaua București”. Scria simplu: FC GAZDE.
Sigla dispăruse. Însemnele clubului fuseseră acoperite inclusiv pe echipamente, iar crainicul stadionului evita să pronunțe numele Steaua, folosind formule precum „roș-albaștrii” sau „formația campioană”.
Vi se par cunoscute aceste apelative, nu?
Încă din 2003, membrii peluzei au susținut că nu existau acte care să demonstreze că acea echipă era, în mod legitim, Steaua București. Decizia pronunțată în decembrie 2014 avea să confirme, peste ani, că suporterii avuseseră dreptate.
Peluza SUD și-a făcut publică poziția.
Suporterii spuneau că se simt jigniți văzând cum numele, culorile și tricoul purtate de generațiile lui Ion Voinescu, Gheorghe Constantin, Emeric Ienei, Tudorel Stoica, Marius Lăcătuș sau Miodrag Belodedici ajunseseră să fie călcate în picioare.
Concluzia era fără echivoc: Peluza SUD nu urma să mai fie prezentă la meciuri până când pe teren nu avea să fie din nou „Steaua noastră, Steaua roș-albastră, cu numele și culorile pe care toți le iubim”.
Pe scurt, SUD-ul nu a ales Liga 1.
Nu a ales rezultatele.
Nu a ales cupele europene.
Nu a ales jucătorii care se aflau atunci sub contract.
A ales identitatea.
În februarie 2015, poziția devenea și mai clară.
Într-o completare a comunicatului său, Peluza SUD cerea explicit Clubului Sportiv al Armatei să reactiveze secția de fotbal și anunța că o va susține necondiționat, în orice ligă.
Au urmat însă câțiva ani în care Steaua nu a avut o secție de fotbal pe care suporterii să o poată urma.
Dar Steaua nu înseamnă doar fotbal, iar suporterii au mers în mod regulat la meciurile celorlalte secții.
Mesajul era simplu: secția de fotbal nu era activă, însă Steaua nu dispăruse.
Steaua însemna brand, emblemă, stadion, suporteri, spirit, palmares, bază sportivă, dar și celelalte secții ale clubului. Iar dacă echipa de fotbal care purta în mod legal aceste elemente urma să înceapă din Liga a IV-a, atunci acolo avea să meargă și Peluza SUD.