Ne-a scârbit răspunsul primit de la MApN.
MApN ne-a trimis, pe 08.09.2026, un răspuns de 12 puncte la o petiție trimisă de toți suporterii. L-am citit cu atenție, rând cu rând, și ce am găsit e o capodoperă de limbaj de lemn, evaziune instituțională și dispreț mascat în politețe birocratică. Iată cum funcționează, în opinia noastră.
📌 Introducerea — avertismentul ascuns
Încă din prima frază ni se spune că „o parte din aspectele menționate în solicitare reprezintă aprecieri, interpretări sau concluzii ale dumneavoastră”.
Cu alte cuvinte: înainte să răspundă la ceva, ne anunță deja că orice nemulțumire exprimăm e „părerea noastră”, nu o problemă reală. E tonul din care pornește tot restul, un răspuns care se auto-imunizează din start față de critică.
Ceea ce nu vrea nimeni să realizeze este că noi am fost cei care i-am apărat în fața presei și a opiniei publice, crezând, naivi, că poate exista cineva bine intenționat în toată această instituție.
📌 Punctul central — cei 9 ani de „analize succesive” fără NICIUN document
Repetă, ca o mantră, sintagma „au făcut obiectul unor analize succesive”.
Dar în tot documentul de 2000+ cuvinte: zero numere de înregistrare, zero date ale unor documente, zero nume de persoane care au semnat vreo analiză.
Dacă ai lucra de 9 ani la o problemă, n-ai avea nici măcar UN document cu ștampilă și dată?
Din punctul nostru de vedere, răspunsul e simplu: pentru că nu există. MApN nu a dorit niciodată să rezolve problema echipei de fotbal.
📌 Punctul 1 — Confuzia lor: o „conferință de presă” = „dialog cu suporterii”
Ne spun cu mândrie că au ținut 3 conferințe de presă (2 aprilie, 15 iulie, 17 iulie 2026) și că deci „nu poate fi reținută susținerea că Ministerul Apărării Naționale refuză dialogul”.
Există cineva care nu a văzut cum, în conferință, jumătate din sală erau angajații clubului? Există cineva care nu a văzut cum nu a existat nicio explicație la întrebările punctuale ale presei legate de echipa de fotbal?
Asta e o manipulare clasică de retorică.
Pentru MApN, dialogul înseamnă o conferință de presă, care e de fapt un monolog instituțional, în care sunt batjocoriți propriii angajați, în care nu se spune public că nu au habar de procesele clubului și în care întrebările celor 3-4 jurnaliști acreditați sunt filtrate, iar răspunsul e mereu „luăm în calcul și analizăm”, de 9 ani de zile.
Dialogul cerut de suporteri înseamnă discuție directă, cu reprezentanții lor, cu presa, cu oamenii care iubesc acest club, un dialog în care se poate răspunde la întrebările LOR.
Confundă premeditat cele două concepte ca să pară că au bifat cerința, deși n-au făcut-o.
📌 Punctul 2 — Recunoașterea (ascunsă) că nu există nimic oficial
Aici e cea mai gravă mărturisire din tot documentul:
„nu a fost constituit un grup de lucru distinct cu această denumire și cu o componență nominală”.
Tradus din birocratic: NU EXISTĂ NIMENI CU NUME, NU EXISTĂ NICIUN DOCUMENT DE LUCRU.
„Analiza fiind realizată de structurile de specialitate, potrivit competențelor acestora” — cine sunt aceste „structuri”? Câți oameni? Ce funcție au?
Nu ni se spune, pentru că probabil nici ei nu știu exact sau nu vor să-și asume.
Dacă din nou ne arată spre Marinescu și juristul clubului, Marin, care nu reușesc să facă diferența între o primărie și un minister, înseamnă că ministerul acesta e vai de el.
Cum să pui 2 oameni care nu știu să citească actele să se ocupe de o problemă ce îi depășește total și să nu poți avea nicio interacțiune reală cu ei?
📌 Punctul 4 — „Nu-i vina noastră”, fără nicio dovadă
„Afirmațiile… reprezintă interpretări ale petentului și nu pot fi însușite ca reprezentând constatări instituționale.”
Practic: resping acuzația, dar nu aduc NICIUN contraargument concret.
Nu spun „am verificat și X sau Y persoană n-a făcut nimic ilegal”, spun doar „nu suntem noi de acord cu ce spuneți voi”.
Asta nu e o dezmințire, e un refuz de a răspunde.
📌 Punctul 9 — Recunosc că nu pot calcula paguba, dar refuză să-și asume vina pentru ea
„Un asemenea calcul ar presupune construirea unui scenariu ipotetic… care nu s-au materializat.”
Corect, nu s-au materializat pentru că EI nu au permis materializarea lor timp de 9 ani.
E ca și cum un contabil care a ars actele ar spune „nu pot calcula prejudiciul pentru că nu mai există documentele”.
Recunosc indirect că există un cost, bani publici, oportunități pierdute, dar refuză orice responsabilitate pentru el. Cine ar fi, atunci, responsabilul pentru devalorizarea mărcii Steaua? Noi, suporterii?
📌 Punctul 12 — Concluzia: totul rămâne condițional, fără termen, fără angajament
„Poate fi avută în vedere organizarea unui dialog… la acel moment.”
Niciun termen. Nicio dată. Nicio garanție.
Exact modelul din 2017 până azi: promisiuni vagi, „poate”, „va fi analizat”, „în funcție de evoluție” și niciodată un „vom face X pe data de Y, cu persoana Z responsabilă”.
În tot acest minister, toți au studii de comunicare, dar tuturor le e frică de o discuție directă. De unde frica asta?
🎯 CONCLUZIA noastră, și spuneți-ne dacă greșim
Acest răspuns oficial, semnat de o instituție a statului plătită din banii noștri, ai contribuabililor, este un exemplu perfect de cum se poate scrie mult, cu vocabular pompos și juridic, fără să se spună absolut nimic concret.
Niciun nume. Nicio dată. Niciun document. Niciun angajament.
Asta nu e comunicare instituțională, e o formă rafinată de a lua în derâdere cetățeanul care plătește taxe și are dreptul legal (Legea 544/2001) la informații clare.
9 ani de „analize succesive” fără NICIUN document concret nu mai e birocrație, e batjocură semnată de un minister, de toți angajații săi și de toți miniștrii care, în toți acești ani, nu au dorit cu adevărat să rezolve problema.
