ȘTIȚI CARE E, DE FAPT, PROBLEMA STELEI ÎN ACEST MOMENT?
Nu banii. Nu legea. Nu FRF-ul. Problema e mai simplă și mai jenantă: nu există niciun om pe planeta asta al cărui job să fie să rezolve Steaua.
- Nimeni nu e responsabil. Adică toți.
Nu există o persoană, o comisie, un grup de lucru, nimic pus special să găsească o soluție. Clubul pasează problema la minister, ministerul o pasează înapoi la club, și tot așa, de 9 ani, cel mai lung schimb de pase din istoria fotbalului românesc. Singurul joc de pase care funcționează în Ghencea. Iar responsabilii vor fi mereu comandanții și miniștrii, pentru că doar ei pot modifica ceva — dar fiecare pleacă din funcție lăsând problema exact unde a găsit-o, frumos împachetată, pentru următorul. - Nu e o problemă de persoană. Sistemul e putred.
Și ne doare să o spunem, dar presa are dreptate în tot ce scrie despre arătați și gradați care se comportă ca patroni peste un bun public. Nu sunt patroni. Nu e clubul lor. E al României. Dar când stai 10–20 de ani pe aceeași funcție, fără să răspunzi nimănui, începi să confunzi fișa postului cu actul de proprietate. - Nu există niciun plan. La propriu.
Toți cei care au mers la minister, odată cu deschiderea oferită, ne-au confirmat același lucru: nu există concret un plan sau o strategie pentru Steaua. Nimic scris. Nimic asumat. După ani în care dorința unora de a veni și de a ajuta s-a lovit de un zid și de batjocură, nu mai are nimeni încredere în armată. Și e trist, pentru că încrederea în armată ar trebui să fie ultimul lucru pe care instituția asta și-l permite să-l piardă, iar la Steaua l-a pierdut cu program. - Am pus întrebări. Răspunde ecoul.
Întrebările transmise clubului ar lămuri tot ce înseamnă nesiguranță și neasumare. Dar nu răspunde nimeni. Nici clubul, nici ministerul. Nici măcar pe un DRAFT de plan nu-și asumă cineva o semnătură. Singurul lucru asumat, consecvent, profesionist, e sabotajul: să nu se miște nimic. La capitolul ăsta, chapeau, 9 ani de rezultate impecabile. - Da, știm de „linia Ciucă”. Dar o linie nu e o groapă.
Am înțeles că s-a trasat o linie: fără bani din MApN pentru fotbal profesionist. OK. Se poate discuta. Dar „nu mai băgăm bani” nu înseamnă „îngropăm subiectul”. Între a nu finanța și a bloca activ orice alternativă de finanțare e o distanță pe care doar reaua-voință o parcurge atât de repede. - Nimeni nu cere nimic GRATIS. Ba din contră
În toate discuțiile am vorbit despre redevențe plătite clubului, bani care ar sprijini celelalte secții. Adică: ministerul taie de la buget (cum își dorește), scapă de cheltuielile actuale ȘI încasează redevențe. Orice contabil ar numi asta oportunitate. La Steaua se numește, aparent, amenințare. - Nimeni nu cere gratis nici baza, nici stadionul.
Și ca să nu vorbim în abstract: în parteneriatul cu CSM București, MApN venea cu un aport de circa 400.000 de euro: Sala Mihai Viteazul, cheltuielile cu organizarea meciurilor, echipamentul de joc și altele, mai puțin salariile. Asta în 2017. Deci se putea. S-a făcut. Există pe hârtie. Ce s-a schimbat între timp? A, da: nimic. Exact asta e problema. - O întrebare de cultură generală.
Ne spune, vă rugăm, cineva, cum a ajuns Steaua în subordinea DEPARTAMENTULUI PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL ȘI CALITATEA VIEȚII PERSONALULUI? Recitiți denumirea. Încă o dată. Clubul cu cele mai multe trofee din România, singura echipă românească cu Cupa Campionilor, parcată administrativ lângă relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului. Nici măcar nu știm ce glumă să facem aici, realitatea a făcut-o deja pe cea mai bună. - În sport, ecuația e simplă. Doar la Steaua e imposibilă.
Jucătorul nu performează? Clubul se desparte de el. Antrenorul nu aduce rezultate? Clubul se desparte de el. Managerii clubului Steaua nu aduc NIMIC de ani de zile, și sunt pe viață. De ce? Pe ce criterii de performanță? Care e obiectivul lor anual și cine îl evaluează? Sau singura performanță cerută e să nu se întâmple nimic, caz în care, felicitări, obiectiv îndeplinit an de an? - Manageri-fantomă, în 2026.
Ați văzut vreo declarație, vreo prezență în presă a managerilor de la Steaua? Căutați pe net. Vă așteptăm cu exemple: interviuri live, prezențe în emisiuni, declarații după meciuri. Orice. În era în care orice club de Liga 3 are conferințe de presă și podcast, la Steaua un interviu se obține DOAR ÎN SCRIS, TRIMIS PE EMAIL. Comunicare la nivelul anilor ’50, cu ștampilă de intrare. Și aici îi includem pe toți, inclusiv pe domnul Boștină, despre care nu mai știm nimic din 2020, când a venit „cu gânduri mari” la Steaua. Gândurile or fi fost mari; atât de mari că n-au mai încăput în nicio declarație publică de atunci. - Cireașa de pe tort.
Pe site-ul clubului există o secțiune numită „Parteneriat pentru o Guvernare Deschisă”. Guvernare Deschisă? La instituția care răspunde la întrebări legitime cu „nu avem obligația de a clarifica interpretările juridice”. Cu siguranță cineva a înțeles total greșit sintagma. Sau, mai rău, a înțeles-o perfect și a bifat-o doar pe hârtie, ca pe tot restul.
DE CE NU O FACEM PUBLIC?
De ce nu există un dialog public despre Steaua, cu suporterii, cu legendele clubului, cu presa? Și de ce nu-l facem?
Din câte știm, avem un stadion care poate găzdui exact așa ceva. Și, credeți-ne, sunt mult mai mulți doritori să audă, cu subiect și predicat, unde e blocajul și de unde vine dorința enormă de a NU se face nimic de 9 ani, decât își imaginează cei care se ascund după adrese oficiale.
Nu credeți că e nevoie de transparență și comunicare? Sau ne place să lucrăm „în liniște”, 9 ani, fără niciun progres și nicio realizare, liniștea aia perfectă care se lasă doar deasupra lucrurilor îngropate?
Steaua e sau nu un bun al Românie?
#CeiCareNUauTrădat #spiritdeluptă #aicieSteaua #vremSteauaînA
