„NU SE POATE”? Ba s-a putut. În 2017. Cu semnătura clubului, avizul juridic al clubului și votul Primăriei Capitalei, nu o lege nouă, nu un ordin de ministru sau o societate nouă!
UPS, avem și protocolul de colaborare CSA Steaua – CSM București pentru baschet, aprobat prin HCGMB nr. 345/30.08.2017. Și ce credeți? Nu a fost nevoie de o lege nouă, nicio ordonanță și nicio modificare de regulament. Trei semnături și un vot în Consiliul General.
De ani de zile, din club și din minister ni se repetă aceeași mantră despre echipa de fotbal: „nu se poate”, „suntem minister”, „trebuie schimbată legea”. Au spus-o, în diferite momente, formulări și funcții, oameni din conducerea clubului și din Ministerul Apararii Nationale, Romania – www.mapn.ro , comandanți, secretari de stat, miniștri, toți. Îi vom numi mai jos și îi invităm, pe fiecare, să ne răspundă ce “nu se poate mai exact”?
Domnu ministru Radu Miruţă spune că nu se poate sa mai bage niciun ban, dar in protocolul de mai jos clubul asigura marketingul și comunicarea, echipamentul de joc, toate cheltuielile de participare, punea la dispozitie sala Mihai Viteazu și încheia și contracte de pregătire sportivă, în mare infrasctructura și baza materială, unii spun că și salariul lui George Boroi, dacă nu era legal, “DĂ, BĂ, BOROI, banii înapoi!”. (Agenția Națională pentru Sport).
Revenim, punem pe masă un alt document. Al lor. Semnat de președintele clubului, de directorul economic al clubului și de consilierul juridic al clubului. Un document care demonstrează că, atunci când a existat voință, CSA Steaua București a știut exact cum se construiește un parteneriat extern pentru sport de performanță: și-a pus în comun resursele cu o altă entitate, a cedat bani și contracte către partener, a păstrat marca, managementul și palmaresul, totul printr-un simplu protocol.
S-a întâmplat la baschet. În 2017. Exact în anii în care, la fotbal, începeau să ni se spunea că „se caută soluții”.
CE ESTE DOCUMENTUL DESPRE CARE VORBIM?
12 pagini, copie „conform cu originalul” unde găsim Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 345 din 30.08.2017 și anexa ei: Protocolul de colaborare încheiat între Clubul Sportiv Municipal București (CSM) și Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (CSA) „în vederea finanțării și realizării în comun a unui proiect de dezvoltare a activității sportive de performanță la disciplina baschet”.
Semnatari, negru pe alb, la pagina 12:
- pentru CSM București: Director General Gabriela Szabo, Director economic Ica Boerescu, consilier juridic;
- pentru CSA Steaua: Președinte Cristian Petrea, Director Economic Bogdan Alexe, Consilier juridic Costel Florin Talpan.
Da, ați citit bine. Aceeași instituție care la fotbal invocă imposibilități juridice a negociat, redactat, avizat juridic și semnat acest protocol. Iar Primăria Capitalei, prin Consiliul General, l-a votat în ședința ordinară din 30.08.2017, cu o zi înainte de primul meci al Stelei în liga a IV-a cu Venus București.
Și CE NU A FOST NEVOIE. ABSOLUT DELOC.
Temeiul legal al hotărârii, apare chiar pe prima pagină. Protocolul s-a sprijinit exclusiv pe legislația existentă:
Legea nr. 69/2000 a sportului — cea pe care o avem și azi;
Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;
Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale; art. 36 alin. (2) lit. e), alin. (7) lit. a) și art. 45: exact articolele care permit cooperarea și asocierea pentru finanțarea și realizarea în comun a unor acțiuni;
HG nr. 1447/2007 — normele financiare pentru activitatea sportivă;
Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.115/26.11.2013 — Regulamentul de organizare și funcționare al CSA Steaua, cel deja în vigoare.
Cu alte cuvinte, pentru acest parteneriat NU a fost nevoie de:
- nicio lege nouă și niciun ordin de ministru emis special pentru acest scop — ROF-ul existent din 2013 a fost suficient;
- nicio schimbare de regulament sportiv sau administrativ;
- nimic altceva decât semnăturile conducerii clubului
Atât. Un act administrativ și un contract. Instrumente care există în dreptul românesc de decenii.
SĂ VORBIM DESPRE PROTOCOL
Ca să nu ni se reproșeze că interpretăm, cităm articolele, cu trimitere la pagina din document. Recomandăm cititorilor să verifice fiecare rând.
Art. 1.1 (pag. 4) — Obiectul: punerea în comun a resurselor. „Obiectul Protocolului îl constituie punerea în comun a resurselor deținute de către fiecare Parte semnatară” pentru susținerea echipei de seniori din Liga Națională și a echipei secunde din Liga I. Ambele echipe poartă denumirea comună „CSM Steaua București”.
Art. 3.2 (pag. 5) — Contribuția CSA Steaua: 400.000 EUR/an + marca. Clubul Armatei contribuie cu „un buget anual brut de 400.000 EUR alocat pentru infrastructura sportivă și baza materială” și, atenție, „echipele vor putea utiliza marca «Steaua», asociată în mod notoriu cu performanța sportivă”. Deci marca Steaua poate fi pusă la dispoziția unei entități terțe prin contract.
Oare în 2017, ce angajați erau în clubul steaua, atunci când s-a putut și s-a și făcut?
Art. 3.3 (pag. 5) Contribuția CSM: 900.000 EUR/an. Clubul Primăriei finanțează cu 900.000 EUR brut anual, „prin încheierea contractelor cu jucătorii” și staff-ul tehnic. Jucătorii sunt plătiți de CSM, dar legitimați la CSA Steaua.
Art. 3.4 și 4.7 (pag. 5, 7) CSA Steaua conduce. CSA „va asigura activități profesioniste de management”, „va coordona acțiunile ambelor echipe”, face scouting-ul, negociază condițiile financiare cu jucătorii și transmite CSM-ului nominalizările pentru contractare. Mai mult, la art. 4.7 lit. b), CSA „va asigura managementul financiar al sumelor constituite din venituri proprii sau provenite de la terți”.
Art. 4.9 (pag. 7) — Strategia aparține CSA. „CSA Steaua București are dreptul de a decide strategia de management și marketing.”
Art. 6.1 (pag. 9) — Palmaresul. „Echipele de baschet CSM Steaua București vor împărți palmaresul acumulat în perioada colaborării.” Palmaresul, subiectul cel mai sensibil din istoria recentă a Stelei, a fost reglementat printr-o clauză de un rând.
Art. 7.1 (pag. 9) — Obiective de performanță cu sancțiune. Calificări în primele patru, în finală, în cupele europene, iar dacă obiectivele nu sunt atinse, părțile „vor putea decide încetarea Protocolului cu efect imediat”. Adică exact logica unui parteneriat sportiv profesionist.
Art. 9 (pag. 10-11) — Guvernanță comună. Birou de Conducere de 4 membri, 2+2, președinție prin rotație la 18 luni, registru special de decizii, drept de verificare a modului în care se cheltuiesc banii (art. 9.9 lit. e).
Art. 10.4 (pag. 11) — Protecția brandului la despărțire. La încetarea protocolului, „CSM București urmând a pierde dreptul de a folosi denumirea Steaua”. Brandul se protejează contractual. Nu prin lege specială. Prin clauză.
Art. 12.5 (pag. 12) — Sponsorul intră în nume fără act adițional. Dacă Biroul de Conducere aprobă, denumirea se completează cu numele unui sponsor, „nefiind necesară încheierea unui act adițional”. Așa a funcționat ani de zile formula „Steaua CSM EximBank”.
______
Oare se trezește cineva și ne va spune ca „DA, DAR NU E ASOCIERE ÎN PARTICIPAȚIUNE”
Corect. Și o spunem noi înșine, înainte să o spună alții. Protocolul din 2017 este un acord de cooperare între două instituții publice, întemeiat pe dreptul administrativ (Legea 215/2001), nu un contract de asociere în participațiune în sensul art. 1949–1954 Cod civil. Dar hai să vedem, punct cu punct, cât de mult seamănă și ce anume ar trebui să difere la fotbal.
______
Puse față în față, asocierea în participațiune reglementată de art. 1949–1954 din Codul civil și protocolul CSA–CSM din 2017 se suprapun aproape punct cu punct. Niciuna dintre formule nu creează o persoană juridică nouă: asocierea în participațiune este, prin definiție, lipsită de personalitate juridică, iar în protocol fiecare parte rămâne ea însăși, cu propriul statut. Ambele presupun punerea în comun de resurse: Codul civil vorbește de aporturi în bani, bunuri sau industrie, iar protocolul spune negru pe alb, la art. 1.1, „punerea în comun a resurselor”: 400.000 EUR, bază sportivă și marcă din partea CSA, 900.000 EUR și contractele jucătorilor din partea CSM. Ambele au un scop comun determinat: acolo unde asocierea vizează „una sau mai multe operațiuni”, protocolul fixează la art. 7.1 obiective de performanță precise, cu sancțiunea încetării dacă nu sunt atinse.
Merge mai departe de atât. Folosirea mărcii și identității unei părți de către cealaltă, posibilă prin contract în orice asociere, este exact ce face art. 3.2 cu marca „Steaua”, pe care art. 10.4 o retrage automat la încetarea colaborării. Managementul și administrarea, pe care Codul civil le lasă la latitudinea părților, sunt convenite și aici: art. 4.7 și 4.9 dau CSA-ului strategia și managementul, iar guvernanța se exercită printr-un Birou de Conducere paritar, 2+2. Durata, încetarea și răspunderea sunt, în ambele cazuri, chestiuni pur contractuale: protocolul le acoperă în capitolele II, VIII și X. Și, poate cel mai important: niciuna dintre cele două construcții nu are nevoie de vreo lege specială. Asocierea în participațiune este drept comun, aflat la îndemâna oricărei persoane juridice, iar protocolul din 2017 s-a încheiat, cum am arătat, exclusiv pe legislația existentă.
______
Ce diferă cu adevărat? și ce ar trebui adaptat pentru fotbal?
Natura partenerului. În 2017, partenerul a fost o altă instituție publică (CSM București). La fotbal, soluția discutată public este asocierea cu o entitate privată. Diferența e reală, dar Codul civil nu interzice nicăieri unui club sportiv de drept public , persoană juridică potrivit art. 26 din Legea 69/2000 , să încheie un contract de asociere în participațiune cu un privat. Iar precedentul funcțional există în chiar Liga 1: la Craiova, clubul de drept public coexistă cu societatea privată care deține locul în prima ligă și folosește identitatea și palmaresul, fără nicio lege specială scrisă pentru asta.
Împărțirea beneficiilor și pierderilor? Asocierea în participațiune presupune, prin definiție, participare la beneficii și pierderi. O instituție publică nu poate „împărți pierderi” în afara bugetului aprobat, dar poate defini contractual aportul (marcă, bază sportivă, palmares) și contraprestația, exact cum protocolul din 2017 a definit contribuții fixe, obligații de plată și mecanisme de verificare (art. 9.9 lit. e). Structura economică se calibrează; principiul contractual e același.
Cerința de formă din fotbalul profesionist? Aici e singura piedică reală și trebuie spusă cinstit: reglementările fotbalului cer ca locul din prima ligă să fie deținut de un club de drept privat. Un club de drept public nu poate deține el însuși locul. Dar exact asta rezolvă asocierea: entitatea privată asociată deține locul și contractele, clubul public aduce marca, baza, palmaresul și controlul identității, adică fix arhitectura din protocolul de baschet, unde contractele erau la CSM, iar marca, managementul și legitimarea la CSA. Modelul din 2017 este, structural, schița soluției de la fotbal.
Regulamentul propriu al clubului? Nici măcar acest argument nu mai stă în picioare: din octombrie 2022, prin ordin de ministru semnat de Vasile Dîncu și publicat în Monitorul Oficial, Regulamentul de organizare și funcționare al CSA Steaua a fost modificat astfel încât clubul să se poată asocia cu persoane juridice, publice sau private. Iar Ordinul M.220/2024 confirmă că clubul are în administrare Complexul Steaua-Ghencea și celelalte baze, cu posibilitatea punerii lor la dispoziția persoanelor fizice și juridice. Deci clubul are și CE să aducă în asociere.
Diferențele dintre protocolul din 2017 și o asociere în participațiune pentru fotbal sunt diferențe de croială, nu de posibilitate juridică. Iar croiala, o știm din document, clubul a mai făcut-o o dată, cu propriile semnături.
______
„NU SE POATE”, „NOI SUNTEM MINISTER”
De-a lungul anilor, mesajul imposibilității a fost transmis public, în diverse formulări, de oameni aflați succesiv la conducerea clubului și a ministerului, de la comandanții și oficialii clubului (Bogdan Marinescu, Mădălin Sârghe, Ștefan Bichir, Marius Danilof) până la nivel guvernamental (Vasile Dîncu, Ionuț Moșteanu, Radu Miruță și alții au avut, fiecare, intervenții publice pe tema Steaua). Nu le atribuim aici citate exacte pe care nu le putem documenta rând cu rând, tocmai pentru că vrem ca acest articol să fie imposibil de contrazis. În schimb, le adresăm public, fiecăruia, aceeași întrebare simplă:
Dacă „nu se poate”, cum explicați HCGMB 345/2017 și protocolul semnat de conducerea CSA Steaua: Cristian Petrea, Bogdan Alexe, Florin Talpan, prin care clubul a pus în comun resurse, bani, marcă și management cu o entitate terță, fără nicio modificare legislativă?
Și o a doua întrebare, la fel de simplă:
Care este articolul de lege, număr, alineat, literă, care interzice CSA Steaua să încheie o asociere în participațiune cu o entitate privată? Vă rugăm să îl citați.
______
De ce „căile juridice” mai trebuie căutate în 2025–2026, când clubul le-a parcurs deja, cap-coadă, în 2017? Documentul e în arhiva instituției. L-au semnat.
O să vină cineva să zică: „Baschetul e altceva, acolo regulamentele permit cluburi publice în prima ligă.” Adevărat, și irelevant pentru teza noastră. Nu susținem că protocolul din 2017 putea fi copiat mot-à-mot la fotbal. Susținem că el demontează argumentul-umbrelă „nu se poate / suntem minister / trebuie lege nouă”: clubul A PUTUT să contracteze punerea în comun de resurse, cedarea folosinței mărcii, management partajat și împărțirea palmaresului. Restul e inginerie contractuală, nu imposibilitate.
„Protocolul a fost între două instituții publice, nu cu un privat.” Corect, am spus-o noi primii (vezi secțiunea IV). Dar observați detaliul delicios: chiar și în formula „public cu public”, banii au circulat, marca a fost folosită de un terț, iar un sponsor: EximBank, a intrat în denumirea echipei printr-o simplă decizie a Biroului de Conducere (art. 12.5), fără act adițional. Interfața cu mediul comercial a existat de la început.
„Acel parteneriat s-a terminat prost.” Da, și e o lecție, nu un contraargument. Despărțirea din 2018 a venit din conflict instituțional și orgolii, nu dintr-un viciu al mecanismului juridic; jucătorii au fost prinși la mijloc, CSM a pierdut ulterior procese și a ajuns la executare silită. În 2013, DNA a deschis o anchetă privind modul de cheltuire a banilor publici la CSM București (clubul Primăriei), vizând, potrivit presei de la acea vreme, cheltuieli de ordinul milioanelor de euro către firme partenere, iar Curtea de Conturi a constatat în octombrie 2013 plăți nelegale de 3,45 milioane de lei pentru competiții sportive fictive sau achiziții la suprapreț, sesizând Parchetul. Aceste verificări priveau administrarea CSM București și sunt anterioare și distincte de protocolul pe care îl publicăm aici, care datează din 2017 și a fost aprobat prin hotărâre a Consiliului General.
Dacă cineva deține documente sau informații care contrazic sau completează cele de mai sus, inclusiv despre orice anchetă privind acest protocol, îl invităm să ne scrie. Recunoștem când greșiim.
Un club care în 2017 a negociat 12 pagini de clauze despre bani, marcă, palmares, guvernanță comună și protecția numelui „Steaua” nu poate pretinde, în 2026, că nu știe cum se face un parteneriat.
Documentul există, semnăturile există, precedentul există, tot cu un minister, ce a lipsit la fotbal nu a fost legea. A fost pixul.
