Florea Voinea s-a născut pe 21 aprilie 1941, în Puchenii Mari, Prahova.
Unul dintre fotbaliștii cu o aleasă educație din istoria Stelei, echipă la care a venit în 1962, de la Petrolul.
Florea Voinea este unul dintre cei mai prolifici fotbaliști steliști, marcând 119 goluri în competițiile interne și cupele europene, pentru roș-albaștri. Campion național cu Steaua în 1968 și de cinci ori câștigător al Cupei României.
A făcut parte din naționala de juniori a României, câștigătoare a turneului UEFA din 1962, echipă care îi mai avea în componență pe steliștii Aurel Măndoiu și Paul Cicu. În total, Florea Voinea a reușit patru goluri la turneul final, fiind golgeterul echipei române și al competiției.
Tehnică impecabilă, dublată de o intuiție senzațională. Din păcate, și un mare campion al ratărilor.
În 1970, a primit aprobarea de a evolua la Olimpique Nîmes, alături de Pârcălab, după ce, multă vreme, a fost monitorizat de antrenorul Kader Firoud. În Hexagon, a evoluat doi ani, iar pentru sezonul 1972-1973 s-a reîntors la Steaua, dar n-a sta mult.
Nu a abandonat niciodată școala, se spune că dacă echipa avea un singur antrenament pe zi, de dimineață și îl rata din cauza orelor de curs sau a examenelor, îl ruga pe antrenor să vină și după-amiază, special pentru el.
