Cum a schimbat un computer ingineria aerospațială?
La vremea când a început proiectul Apollo, computerele procesau informațiile în linie într-o ordine predefinită, iar delimitarea între software development și hardware development nu exista încă. Lumea ingineriei aerospațiale a fost complet schimbată de Margaret Hamilton – directorul departamentului de software engineering de la MIT care dezvolta proiectului Apollo – și echipa ei.
Chiar dacă se spune că primul software care l-a dus pe Neil Armstrong pe lună rula pe un computer cu o putere computațională de mii de ori mai slabă decât cel care se găsește acum pe smartphone-uri, ingineria aerospațială a schimbat profund computerele. Embedded software este unul dintre elementele care a făcut posibilă aterizarea pe lună. The Apollo Guidance Computer (AGC) este primul embedded computer și nu era atât de „slab” precum comparația anterioară îl face să pară, din contră era perfect capabil să îndeplinească sarcinile pentru care a fost creat. Prin această tehnologie, computere care umpleau camere întregi au fost transformate într-un computer de mărimea unei cutii de pantofi – a small step for engineers one giant leap for software development.
Margaret a fost cea care a înțeles că orice mică greșeală a astronauților s-ar putea dovedi fatală misiunii și a ridicat această problemă, luptând pentru dezvoltarea unui computer asincron. Cum comunicarea între bază și navă era una prin radio, controlul computerelor în cazul unor probleme ar fi fost în mâna celor ce participau fizic la misiune la bordul navei. Oricât de antrenați și inteligenți, calculele și soluționarea erorilor era imposibilă pentru un om sub presiunea unui pericol iminent. Soluția a fost un software care era special dezvoltat să rezolve probleme în timp real și să opereze task-urile cele mai importante cum ar fi „Land? Yes/No” și în momentele critice.
Scenariul nefericit pe care-l prevăzuse Margaret s-a întâmplat la doar trei minute înainte de aterizare. Unul dintre membrii echipajului a apăsat un buton greșit. Ecranul computerului a dat alarma pentru eroare, dând startul unei posibile catastrofe. NASA era în fața unei decizii cu mize mari, să se încreadă în capacitatea software-ului și să riște viața astronauților sau nu. Datorită design-ului nou al AGC-ului, înainte să repornească, computer-ul era capabil să renunțe la toate task-urile și să se concentreze pe cele mai importante precum cel de aterizare. Această modificare ingenioasă a software-ului a fost ce a salvat misiunea și a făcut posibilă reîntoarcerea în siguranță a astronauților.
O dorință ambițioasă precum era aterizarea pe lună în anii 60-70 necesită o echipă la fel de ambițioasă și inovativă. Aterizarea nu a ținut de puterea computerelor, ci de capacitatea lor de a rezolva și aplica cerințele echipei.
AROBS dezvoltă de peste 20 de ani soluții complexe pentru dorințe ambițioase, atât de inginerie aerospațială cât și pentru orice provocare software cu care se confruntă.