Supranumit uneori “cea mai solo chitară solo”, Maxim Belciug este – aşa cum îl descria Virgil Oprina – un nume cunoscut în lumea specială a chitarei. „Neobosit, implicat în multe proiecte fie ca solist, fie alături de alți artişti – instrumentişti sau cântăreţi – dintre care mulţi îi datorează afirmarea, domnia sa a reuşit cu discreţie să-şi clădească de-a lungul anilor o solidă reputaţie de promotor al unui tip de act artistic bazat pe sinceritate şi altruism. Îndrăgostit nu doar de chitară, ci mai ales de frumuseţea muzicii ce poate fi împărtăşită cu acest instrument”, Maxim Belciug caută mereu „acel repertoriu care nu face apel la chitaristica eclatantă ce eşuează nu de puţine ori într-o sterilă gimnastică a extremelor şi reuşeşte un lucru destul de rar întâlnit. Şi anume asumarea cu naturaleţe a adevăratei condiţii de muzician. Adică a acelui om care, copleşit de dragostea pentru muzică şi instrumentul căruia s-a dedicat, are ca unic scop al actului său artistic aducerea către public a sentimentelor pe care le-a încercat la contactul cu o anumită piesă muzicală. Ascultându-l, ai senzaţia că e un om care îţi vorbeşte despre lucruri pe care le-ai trăit şi tu cândva, dar le-ai uitat.”
Proiectul Musica Perennis este finanțat de Ministerul Culturii, în cadrul programului „Acces”, și își propune să ofere publicului o serie de 6 întâlniri cu magia chitarei și cu valorile perene ale muzicii clasice în 6 orașe din sudul țării, alese dintre cele mai puțin norocoase din punct de vedere cultural.