Acum, după ce euforia promovării și inaugurarea stadionului au trecut, e timpul pentru o evaluare a ultimelor evenimente, să vedem ce a mers bine, ce a fost rău și ce ar trebui îmbunătățit.
Principala problemă rămâne viitorul echipei în contextul actual. Dacă echipa și-a făcut treaba, nu același lucru îl putem spune despre conducerea clubului. Din 2017 până acum a avut destul timp pentru a găsi o soluție care să ne permită să visăm la promovare încă din primul an, dar nu, boicotul, uneltirile și interesele interne au primat, iar cei care pierd sunt suporterii și echipa, timp în care în club nu se schimbă nimic. Chiar dacă au fost câteva declarații în care și-au asumat că acesta este un sezon ratat, nimeni nu spune ce urmează și, în primul rând, dacă se caută soluții. La sfârșitul sezonului viitor, următorul comandant va ridica din umeri și ne va spune același lucru citind de pe o foaie “Din păcate, nu mai avem timp și nu am găsit soluții. Forza, Steaua!“?
Promovarea în Liga a 2-a e, bineînțeles, plusul nr. 1. După o așteptare lungă, de 4 ani, am reușit, în sfârșit, să ajungem în eșalonul secund. Toate meritele și mulțumirile merg către Oprița, echipa de jucători și antrenori pe care a construit-o și, bineînțeles, către suporteri, singurii care susținut necondiționat Steaua. Stadionul, care pare a fi o piatră de moară, ne-a adus, în urmă cu o lună, în situația în care, fără niciun plan clar din partea clubului, să fie inaugurat cu naționala de rugby. Din fericire, inaugurarea cu echipa OFK Belgrad a fost cum nu se poate mai potrivită: ne-am respectat trecutul, am jucat cu o echipă cu caracteristici istorice și actuale similare, păstrând, bineînțeles, proporțiile.
A fost un eveniment reușit doar prin ambiția lui George Ogăraru, și cu ajutorul suporterilor. Coregrafiile, mesajele, atmosfera incendiară din peluză au făcut ca acest eveniment să fie unul memorabil, despre care să povestim și peste zeci de ani. Pentru cei care nu știau, suporterii au adus în discuție organizarea unui meci de inaugurare încă din 2017! S-au prezentat și propus diferite scenarii clubului, toate având ca punct comun echipa invitată: OFK Belgrad. Mai toți reprezentanții clubului, încă de la început, au fost indiferenți la acest subiect argumentând că e prea devreme. Dacă evenimentul Sevilla a fost unul reușit, nu același lucru îl putem spune despre retragerea tricoului cu numărul 7! Cum este posibil, la nivelul unui club de anvergura noastră, să ai asemenea probleme de sonorizare, să nu îi dai posibilitatea lui Lăcătuș de a se adresa suporterilor? Chiar la conferința de presă (fără presă), de care vorbeam mai sus, au existat aceleași probleme majore cu sunetul. Lucrurile ar trebui să fie privite cu mai mult profesionalism. Chiar dacă a fost anunțat, meciul nu a putut fi transmis de Steaua TV, și, astfel, mulți suporteri nu au putut vedea evenimentul. O altă problemă majoră o reprezintă promovarea aproape inexistentă a evenimentului, aproape singurii care au promovat acest eveniment fiind suporterii! Ne întrebăm ce oare au făcut departamentul de marketing al stadionului, compus din 8 oameni, și departamentul de comunicare al clubului? De ce biletele virtuale nu au fost deloc promovate? În nicio comunicare nu s-a spus rolul acestor bilete virtuale, în general se specifică clar: ele vor ajuta bugetul echipei, al stadionului sau chiar o cauză nobilă. Stadionul STEAUA! Așa scrie pe el, în pliantele de la Euro, pe semnalistica stadionului, dar nu și pe bilete. Să nu fii în stare să comunici programul zilei, să nu folosești uneltele secolului 21 pentru promovare: Facebook, Instagram, Twitter, propria televiziune, legendele clubului etc. este o dovadă de incompetență, să nu zicem rea voința! Mulți oameni au plecat după finalul meciului pentru că nu au știut că momentul Sevilla va fi ulterior. Dacă tot suntem la capitolul comunicare, cum este posibil să nu fii în stare să scrii un comunicat legat de confirmarea palmaresului, ba, mai mult, să scrii în așa mod de zici că nu ești angajat al clubului Steaua! Decizia instanței ar fi trebuit promovată agresiv pe toate canalele de informare. Din cauza lipsei de comunicare, un moment care ar fi trebuit să aducă mai multă claritate printre cei indeciși a fost răstălmăcit de presă în interesul altui club. Iar aici ambele departamente, de comunicare al clubului și cel al stadionului, sunt în culpă. Când faci sondaje cu puțini oameni, unii dintre ei nereprezentativi pentru club, cum crezi că poți strânge informații referitoare la abonamentele pentru primul sezon în Liga a 2-a și cum crezi că poți aduce oamenii la stadion, astfel încât, în viitor, să devină productiv, dacă tu, clubul, nu comunici nimic? Cu două săptămâni înainte, nu știm când se vor pune în vânzare abonamentele și ce preț vor avea acestea (dacă vă ajută: Petrolul 105 lei, U Cluj 119 lei, FC Argeș 150, prețul întreg pentru peluză). Atitudinea și eficiența celor 2 departamente trebuie puse în discuție, altfel ignorăm o problemă ce durează de prea mult timp. Dincolo de comunicare, probleme au existat și la organizare:
– În plină pandemie, cu restricții în vigoare, normele de igienă au fost minime, unor suporteri fiindu-le interzis accesul cu dezinfectant.
– Scaune încă necurățate după finalizarea stadionului.
– Șuruburi și alte materiale de construcții printre rândurile tribunelor.
– Nu există o parcare pentru invitați, nu mai vorbim despre suporteri.
– Accesul suporterilor a fost foarte greoi, în condițiile în care am folosit doar jumătate din capacitate.
– În continuare, nu există o trecere de pietoni pentru suporteri la intrarea în complex. Primăria Sectorului 6 s-a dovedit receptivă la cerințele de amenajare temporară a promenadei, o discuție cu aceștia ne-ar duce pe drumul cel bun.
– nu există un centru de testare în stadion (poate chiar și de vaccinare).
S-ar putea face o colaborare cu un lanț de centre de testare pentru un tarif preferențial la prezentarea biletului sau abonamentului la meci, ceva similar cu ce s-a întâmplat la Euro2020. Astfel, vom avea mai mulți suporteri pe stadion.
Peluza SUD, prin atmosfera pe care o creează, este singura care readuce suporterii aproape de echipă, și singurul lucru normal într-un club care nu pare să dorească să facă niciun pas în acest sens.
Există și oameni care muncesc zilnic din greu, chiar și în afara programului, pentru ca obiectivele să fie atinse, oameni cărora ținem să le mulțumim pentru că țin clubul pe linia de plutire. Totuși, este prea puțin pentru un club precum Steaua București.
Deși euforia unui viitor meci cu o echipă decentă ne poate acapara atenția, nu trebuie să trecem cu vederea lucrurile care sunt normale. De ce suporterii sunt priviți ca dușmani care deranjează mereu? De ce pare mereu că clubul se autosabotează? Unde este acel orizont de normalitate? Să ne așteptăm la meciuri pierdute pentru deficiențe de organizare sau să jucăm fără spectatori în primele etape?
Liga a II-a vine cu mai multe cerințe și nu, din păcate, nu jucăm doar cu numele Steaua.