Probabil ceea ce ne descrie cel mai bine. Nimeni nu poate explica sentimentul de iubire, pur și simplu s-a întâmplat. Un club a reușit să ne unească să cântăm pentru aceleași culori toată viața. Pentru că a fi stelist e o simplă stare de spirit, un mod de viață, un sentiment ce nu poate fi înțeles de oricine. Am ales drumul greu (pentru că nu, nu am plecat de lângă echipă la greu, din contră, ar fi fost mai ușor să mergem la meciuri de Europa League pe Arena Națională), am ales să susținem un club curat indiferent de liga în care se află și să aducem Steaua București acolo unde îi este locul, căci, în câțiva ani, Steaua va reveni în prima ligă și va juca în Ghencea, iar în acel moment noi vom putea să ne mândrim că am ajutat la revenirea în prima ligă a celei mai importante echipe din România (sau unii poate nu?).
Să ne amintim de unde am început. După o perioadă în care nici nu am avut echipă de fotbal și eram nevoiți să susținem clubul la alte sporturi, o perioadă plină de proteste cu mesajul Fcsb ≠ Steaua, mesaj afișat în toate colțurile lumii, am primit cea mai bună veste: vom avea din nou echipă de fotbal!
Și totul a început (sau mai bine zis reînceput) cu un sezon de Liga a 4-a în care principalul adversar a fost Rapid. Chiar dacă nu am promovat, eu, cel puțin, am căpătat amintiri pe care nu le voi uita niciodată, meciurile cu Rapid fiind și primele derby-uri trăite de mine pe stadion. A fost un sezon în care am arătat ce înseamnă Steaua: în jur de 35.000 de oameni la un meci de liga a 4-a, un sezon în care ne strângeam mii de oameni pe Rocar, necontând adversarul. Fie că era vorba de ultimul loc sau de o echipă complet necunoscută, nu conta. Noi eram prezenți acolo să cântăm pentru culori, să ne bucurăm la fiecare gol, să suferim pentru echipă, pentru că și asta face parte din viața de suporter.
Drumul nostru a continuat cu încă un sezon în Liga a 4-a, sezon în care nu părea să mai avem vreun adversar, ceea ce, din păcate, chiar în ultimul meci, s-a dovedit a fi fals, fiind una dintre cele mai mari dezamăgiri ale tuturor steliștilor. Eu unul am fost trist toata săptămâna aceea, însă nu am renunțat în nicio clipă să susțin Steaua și aș alege oricând încă un sezon de Liga a 4-a alături de Steaua București decât niște meciuri de Europa League alături de o echipă cu un nume format din consoane, echipă ce nu are pic de identitate. Aș alege oricând să cânt alături de o mie-două mii de steliști adevărați decât să cânt alături de 50.000 de oameni ce nu au înțeles nimic din fotbal și susțin echipa doar la bine. Pentru că asta este ceva ce mulți suporteri din România nu înțeleg. Echipa trebuie susținută indiferent de situație, iar asta ne face pe noi, steliștii, mai speciali. E nevoie de un singur meci alături de acești suporteri și vei înțelege de ce sunt “vremuri grele… clipe frumoase”.
Iar după încă un sezon ratat a urmat unul mult mai bun, în care am obținut și mult așteptata promovare. Sezon în care am trezit la viață și cartierul Colentina și comuna Berceni, iar, la finalul sezonului, și comuna Modelu, prima mea deplasare din afara Bucureștiului.
Să sperăm că, la finalul lunii mai, ne vom putea bucura de încă o promovare, iar la vară să ne pregătim de un ultim sezon în ligile inferioare, în care să umplem stadionul Steaua, să umplem sectorul de oaspeți în deplasări. Le vom arăta tuturor ce înseamna Steaua București, ce înseamnă să fii stelist.
Dar, până atunci, să vedem unde suntem acum. Suntem în Liga a 3-a și se anunță un sezon extrem de dificil, iar în Națiunea Stelistă suntem în jur de 600 de ostași (un număr mic, mare, nu știu, dar mereu e loc de mai bine, mai ales la un club precum Steaua). În prezent, meciurile se joacă fără spectatori, pierzând astfel un avantaj imens, presa continuă cu minciunile, iar mare parte din oameni tot nu au înțeles că Fcsb nu a fost, nu este și nu va fi Steaua București și nici nu va juca pe stadionul Steaua. Că nu vor sau că nu pot, nu știu. Dar, având în vedere că eu, la 15 ani ai mei (și susțin echipa din primul sezon de la reactivarea secției de fotbal), am reușit să înțeleg și să îi fac pe mai mulți de vârsta mea să înțeleagă asta, atunci nu cred că ar trebui să fie chiar așa de greu.
Poate situația din prezent nu pare așa de bună, însă asta trebuie să ne facă să fim uniți, căci în acești ani am învățat că doar uniți putem învinge. Iar în cazul în care nu vom promova să știm că măcar am făcut tot ce ținea de noi ca Steaua să promoveze.
Iar, dacă vom promova, victoria va fi și mai frumoasă știind că am contribuit și noi și am învins clubul ce a încercat să ne fure identitatea și din cauza căruia jucăm în ligile inferioare.
Deci, tu ai făcut tot ce ținea de tine? Dacă răspunsul este nu, atunci nu ai dreptul să te plângi în cazul în care mai rămânem încă un an în Liga a 3-a. Căci, așa cum spuneam la început, nu toată lumea se va putea mândri că a ajutat la revenirea Stelei în prima ligă.
Andrei – unul dintre cei mulți