Miodrag Belodedici s-a născut pe 20 mai 1964, în comuna Socol, jud. Caraș-Severin.
A început fotbalul profesionist în 1978, la vârsta de 14 ani, la echipa Minerul Moldova Nouă, din liga județeană Caraș-Severin.
După patru ani, a fost transferat la Luceafărul București, unde a stat doar câteva luni, pentru că președintele de la Steaua, Ion Alecsandrescu, l-a recrutat la clubul roș-albastru.
La Steaua, Belodedici a evoluat până în 1988, cucerind cu acest club patru ediții consecutive ale Campionatului României, Cupa României în 1985, 1987 și 1988, și Cupa Campionilor Europeni, în 1986, după ce a evoluat ca fundaș toate cele 120 de minute ale finalei decise în urma loviturilor de departajare, fiind cel mai tânăr jucător din acea finală, la numai 22 ani.
În vara următoare, a câștigat cu Steaua și Supercupa Europei.
După șase ani în tricoul Stelei, în 1988, cel poreclit “Căprioara” a fugit în Iugoslavia, acest fapt atrăgându-i o condamnare de 10 ani de închisoare în absență pentru trădare din partea regimului comunist. În Iugoslavia, a jucat la Steaua Roșie Belgrad. Odată cu căderea regimului comunist, a fost grațiat. În scurt timp, a devenit unul din oamenii de bază ai echipei iugoslave, iar în anul 1991 a câștigat din nou Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Olympique de Marseille.
Astfel, a devenit în 1991 primul jucător din lume care a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite (Steaua București în 1986 și Steaua Roșie Belgrad în 1991) și singurul jucător român care deține două astfel de titluri internaționale.
A debutat în echipa națională în 1984. A adunat 53 de selecții și a marcat 5 goluri sub tricolor. A jucat pentru naționala României la Campionatul Mondial din 1994, precum și la Campionatele Europene din 1996 și 2000.
#spiritdeluptă
