Da, bani publici, dar nu e vorba de cheltuială. Cheltuială este, de exemplu, faptul că Arena Națională se închiriază cu mai puțini bani decât este necesar pentru a acoperi întreținerea si amortizarea construcției. Dar na, asta e alta discuție, nu? Deși mi se pare foarte interesantă și asta.
În România, există fotbal și există celelalte sporturi. Și divizarea asta se face pe criterii comerciale, pentru că fotbalul este singurul sport care are șanse să se autosusțină. Deci și la Steaua cred că ar trebui împărțită discuția referitoare la banul public între fotbal și celelalte sporturi.
Să încep cu celelalte sporturi. În mod evident, nu aduc profit, asta dacă vorbim despre profitul contabil. Dar există, în economie, și noțiunea de costuri de oportunitate – de exemplu, teoria spune că, dacă bagi niște bani în sport, ți se reduc cheltuielile legate de sănătate. Și există, tot în economie, și noțiunea de capital intelectual – dacă ar fi vorba de o companie comercială, atunci am avea o valoare contabilă a acelei companii (totalitatea bunurilor și capitalurilor pe care le deține) și valoarea de piață (cât valorează ea, dacă s-ar vinde) – diferența dintre valoarea de piață și valoarea contabilă este acel capital intelectual ce reprezintă, în principal, bunuri intangibile – brevete, potențial de dezvoltare, contracte viitoare, capital de imagine etc.
De exemplu, Tesla a devenit cea mai valoroasă companie din lume nu pentru că face profit contabil, ci pentru că are niște brevete și pentru că este călare pe un capital uriaș de imagine.
Și, dacă suntem de acord că cel mai ieftin mijloc de a crește imaginea unei țări este prin sport și dacă ne uităm pe site-ul COSR și vedem că majoritatea medaliaţilor olimpici din ultimii 20 de ani sunt sportivi ai clubului Steaua, dacă mai punem la socoteală și celelalte medalii pe la campionate europene și mondiale, atunci clubul Steaua oferă cel mai bun raport notorietate câștigată/cost dintre toate cluburile sportive din România, deci dacă statul român vrea să se promoveze prin sport atunci la clubul Steaua găsește oferta cea mai bună.
Cu fotbalul este mai complicat. Cum spuneam, există șanse ca fotbalul să se autosusțină. Dar asta e valabil pentru echipele din Liga 1, nu pentru o echipă care pornește din Liga 4. Și, ca o paranteză, eu sunt convins că Steaua se poate autosusține în momentul în care va promova în Liga 1 și se vor termina ambiguitățile cu privire la marcă și palmares.
Bun. În orice business pe care vrei să-l începi, întâi faci o investiție inițială și de abia după aceea te poți aștepta să obții profit. Există și un punct de inflexiune – break-even point – punctul de la care treci de la pierdere la profit. Dacă echipa de fotbal Steaua a luat-o de la început, era absolut firesc să existe și o investiție inițială, să fie bugetaţi niște ani cu pierderi până echipa ajunge în Liga 1 și ajunge la break-even.
Despre noul stadion nici nu cred că mai este cazul să pomenim. Da, a fost făcut din bani publici, dar echipa de fotbal Steaua a adus statului român un capital de imagine uriaș, echivalent cu vreo 10 stadioane, cel puțin. Cred că și din punct de vedere contabil statul a ieșit pe plus, pentru că a încasat niște premii substanțiale de la UEFA, dar a dat fotbaliștilor niște prime infime, niște aprobări de ARO și niște felicitări. Dacă ar fi să facem comparație cu FC Fcsb – păi una e să câștigi în fața Barcelonei în finala CCE și alta e să câștigi Corendon Cup în fața lui Kemerspor.
Ideea asta e – la Steaua nu se cheltuie bani publici, ci se investește în sport, în imaginea României și în viitorul echipei de fotbal. Primele două componente ale investiției sunt deja certe, a treia este încă incertă, dar, ținând seama de istoric, ar trebui să avem încredere că și ea va fi o investiție profitabilă pe termen lung.
Radu – unul dintre cei mulţi