Un fenomen psihologic grav – ruptură logică, negare identitară și o rușine care se transformă în propagandă. O întreagă generație de suporteri a fost crescută într-o realitate paralelă, construită pe bani, influență și lipsă de rușine.
În realitate, Steaua a câștigat totul!
Marca, brandul, palmaresul – tot. Inclusiv deciziile instanțelor care au lăsat FC Fcsb cu două titluri și o identitate juridică de care le e rușine până și celor care o reprezintă.
Și totuși, propaganda merge mai departe. FC Fcsb mai plătește 2-3 articole pe ici, pe colo, îl sună Argăseală pe finul Justin și pe câte un ziarist (care probabil nu refuză o cafea gratis și o excursie cu echipa), iar valul de minciuni e resetat într-un nou format. Adevărul e respins, dar manipularea continuă. Se schimbă ambalajul, dar se vinde aceeași gogoașă: că FC Fcsb e Steaua.
Dar hai să fim lucizi o secundă: nu e asta o fractură logică uriașă? Cum să spui că ții cu Steaua, dar să susții un club care se numește… FC Fcsb? Cum să strigi „Steaua, Steaua!” pe stadion, dar să te ferești de propriul nume? Cum poate o întreagă masă de suporteri, jurnaliști și oficiali să fugă de realitate cu atâta disperare?
Ați văzut acel moment penibil când un reporter pune o întrebare despre FC Fcsb, iar interlocutorul se grăbește să zică „Steaua”, ca să adauge imediat că e „continuatoarea”? Acel reflex automat nu e altceva decât un mecanism de apărare – un moment de negare profundă, de rușine neprocesată și frică de adevăr.
Este exact acel tip de comportament despre care vorbesc psihologii când descriu reflexia compulsivă a identității reprimate: oamenii se agață de o minciună pentru că nu pot suporta realitatea în care numele lor e FC Fcsb. În acel gest, în acea bâlbă, se vede totul: frustrarea, rușinea și ruptura logică.
Să le dăm totuși puțin credit
Să presupunem, absurd, că toate argumentele lor ar fi adevărate (deși nu sunt, și sunt mai degrabă opinii decât fapte). Atunci întrebarea simplă e: de ce nu-și asumă numele FC Fcsb? Dacă chiar sunt continuatori, dacă totul e legal, logic și moral – de ce nu se prezintă ca atare? De ce se agață de un nume care nu le mai aparține?
Aici e fractura profundă. Pentru că în realitate, ei nu țin cu FC Fcsb. Nici ei nu cred în minciuna pe care o repetă. E o formă de autoamăgire colectivă, o fugă psihologică de realitate, care capătă accente clinice. E o formă psihologică de realitate care capătă accente clinice – o autoamăgire colectivă care ține loc de identitate.
„Este, probabil, cel mai mare experiment social din sportul românesc modern.”
Am întrebat recent un psiholog ce observă în acest comportament al suporterilor FC Fcsb, sub influența presei, și răspunsul lui a fost fără ocolișuri:
El a explicat că asemenea efecte se întâlnesc adesea în cazul oamenilor cu discernământ scăzut, influențabili, captivi în bule informaționale și cu o nevoie emoțională de validare. Adică exact tipul de public țintă pentru manipulările grosolane pe care le vedem zilnic în mass-media. Un fel de reeditare fotbalistică a celebrului sondaj INSCOP care evidenția că suporterii Fcsb au doar educație primară.
Ba mai mult, în cazul suporterilor FC Fcsb, putem vorbi și de un fenomen asemănător cu sindromul Stockholm – în care victima ajunge, în timp, să se atașeze de abuzator.
În psihologie, negarea identității proprii din rușine, frustrare sau presiune socială poate fi asociată cu dismorfofobia identitară (o distorsionare a percepției despre sine), iar refuzul de a accepta o realitate evidentă se apropie de sindromul numit anosognozie – întâlnit frecvent la cei care nu pot accepta o afecțiune sau o realitate dureroasă.
În cazul de față, suporterii care inițial au fost furați, manipulați și păcăliți de Gigi Becali & co. ajung să-i apere cu înverșunare, deși în adâncul lor știu că sunt victimele unei minciuni.
Diferența dintre CSA și Steaua?
Nu există. CSA Steaua e Steaua. E același club din 1961 încoace. Nu găsești niciun stelist care să spună că ține cu CCA, CSCA sau ASA București, ca ei sunt continuatorii dar preferă numele vechi. Toate sunt același club, același traseu istoric. Când vorbim de CCA-ul anilor ‘50, știm cu toții că ne referim la Steaua. Acel „marele CCA” e doar un reper istoric, nu o identitate actuală. Nu spune nimeni azi: „eu sunt CCA-ist”. Dar când vorbim de FC Fcsb-ul din 2024… vorbim de o altă entitate. O entitate pe care nimeni nu și-o asumă. Asta e diferența. Așa mare să fie rușinea?
Toată logica fcsbistă se prăbușește sub propria incoerență. Dacă susții că ești continuatorul, atunci comportă-te ca atare, nu te mai lega de trecut. În cazul de față, nu-ți aloca ilegal și fals un nume care nu-ți mai aparține. Nu mai minți suporterii, presa și pe tine însuți.
E un caz clar de disonanță cognitivă
Starea de stres intern când convingerile nu se potrivesc cu faptele. Le e atât de rușine de ceea ce sunt, încât preferă să trăiască într-o minciună decât să-și recunoască propria identitate. Cum poate cineva să susțină că e cel mai mare club din România și totuși să nu suporte propriul nume? Cum poate o întreagă masă de suporteri, jurnaliști și oficiali să fugă de realitate cu atâta disperare?
Și dacă tot discutăm despre „nume istorice”
De ce nu se întâmplă același fenomen și în alte țări? Cine spune că ține cu Newton Heath, și nu cu Manchester United? Sau că e fan Dial Square, și nu Arsenal? Cine strigă „Club Sucursal de Madrid” și nu Atlético? SSV Markranstädt sau RB Leipzig? Stalinets sau Zenit? Schwabinger Bayern sau Bayern München? Sau, hai, ca să fie clar: Amsterdamsche Football Club sau simplu, AFC Ajax?
Nu, nimeni nu face asta. Pentru că numele de azi reflectă ceea ce este clubul astăzi. Doar în România avem un grup de suporteri care se rușinează de numele real al echipei lor – FC Fcsb – și trăiesc într-o iluzie perpetuă.
Ba mai mult, fix presa de casă – Mironică, Naum, Moraru, Răureanu, Grădinescu, Udrea, Tolontan, Ioanițoaia, Beldie, Angheluță și alții – ne spune constant că „FCSB este cel mai de succes club din România”. Și tot ei sunt primii care evită să spună FC Fcsb. Invers, când vorbesc de marile performanțe din ’86, ’89 sau ’97, spun „Steaua”, iar când vorbesc de echipa de azi, o numesc zeflemitor „CSA”. Încercând, de fapt, să rupă numele Steaua de identitatea actuală – deși Steaua nu și-a schimbat niciodată numele și nici nu a dispărut. Secția de fotbal a existat mereu în cadrul clubului sportiv al armatei.
Rușinea ajunge să devină normă, iar așa-zisa „continuare” e o minciună repetată obsesiv, până când ajunge propagandă de manual.
Și apropo…
Când spuneți zeflemitor doar „CSA” – e o altă dovadă a fracturii voastre mentale. Voi știți foarte bine că numele complet e CSA Steaua București, exact ca în 1986, 1987, 1999 și în prezent. Voi doar vreți să ștergeți cuvântul „Steaua” acum, pentru că vă doare.
Dar spuneți-ne sincer: vouă vă e rușine că țineți cu FC Fcsb? Când o să aveți curajul să spuneți cu voce tare „Țin cu FC Fcsb”, fără să înghiți în sec sau să râdeți, poate o să vă vindecați.
Pentru că nouă, celor care ținem cu Steaua – nu ne-a fost niciodată rușine de numele nostru.
