În contextul în care se tot discută despre bugetul uriaș al Stelei de 0,02% din bugetul MApN și pentru că se tot comentează prin mediul online că sportul nu ar trebui finanțat de către stat, vă prezentăm o statistica a ultimilor 20 de ani pe baza medaliilor olimpice cucerite de sportivii români la Jocurile Olimpice din 2000, 2004, 2008, 2012 și 2016.
Așadar, avem un total de 67 medalii, dintre care doar două (2) au fost câștigate de sportivii legitimați la un club privat (cu verde în pozele atașate). Alte două (2) sportive au contribuit la două medalii pe echipe (gimnastică).
Restul succeselor au fost obținute, ați înțeles deja, de către sportivii ce proveneau de la cluburile departamentale sau municipale, printre care Camelia Potec, Marian Drăgulescu, Alina Dumitru, Ana Maria Brânză, Sandra Izbașa, Albert Saritov, Iulian Raicea, Oana Pantelimon sau Roxana Cocoș sportivi proveniți de la Clubul Sportiv al Armatei Steaua București.
Din păcate, statistica este una seacă, care ne arată că sportul românesc de performanță, fără stat, nu există. Dacă în fotbal avem câteva echipe private care mai adună ceva investiții, la alte sporturi trăim din „mila statului”.
Un alt lucru și mai trist, acele câteva echipe cu „patroni” acaparează toată presa sportivă de la noi din țară, lăsând impresia că doar „sportul rege” există și trebuie susținut financiar.
Ei bine, nu e chiar așa, pentru că în cadrul Clubului Sportiv al Armatei Steaua sunt 35 de discipline active, 897 de seniori și 1.031 de juniori.
Spre exemplu, cel mai titrat sport de echipă, în momentul de față, în România, este handbalul feminin. Ca și alte sporturi „nișate” și acesta trăiește tot din mila autorităților (a se vedea scandalul SCM Râmnicu Vâlcea vs. noul consiliu local și respingerea inițială a unei majorări de buget sau CSM București vs. Primărie). Sunt două echipe în Liga Campionilor calificate în optimi (CSM București și SCM Râmnicu Vâlcea), iar una dintre ele are șanse mari de calificare în Final-Four.
Alte două echipe participă în cupa EHF (un fel de Europa League, a doua competiție europeană) și una are șanse la câștigarea trofeului (Minaur Baia Mare și HC Dunărea Brăila).
În ultimii 5 ani, handbalul românesc are 2 cupe europene câștigate (Liga Campionilor, în 2016, de către CSM București și cupa EHF, în 2018, de către SCM Craiova).
Știți câte meciuri din Liga Florilor sunt televizate, pe etapă? Două (2). Știți câte articole sunt în gsp.ro despre handbalul feminin în ultima săptămână (5-13 februarie 2021)? 11, dintre care unul este despre noua bombă sexy de la Vâlcea, iar altul despre o jucătoare din Norvegia.
Știți câte sunt în prosport? Șapte (7).
Nu aș vrea să numărăm câte articole sunt despre sau cu milionarul din Pipera.
Și acum vin întrebările:
- Când va fi performanța prioritară în fața scandalului?
- Ați asociat sportul românesc de performanță doar cu mizeria din fotbal, ați scris de bombe sexy și scandaluri și tot voi veniți și urlați că trebuie închise cluburile de stat?
- De ce contează atât de mult reachul în detrimentul profesionalismului? Nu există nicio urmă de deontologie, totul se rezumă la clickbait.
- Dragi ziariști, nu vă e rușine să comentați când sunteți în echipa groparilor sportului românesc?
#aicieSteaua #spiritdeluptă
