Voi face această distincţie, chiar dacă pe mulţi s-ar putea să-i supere. De la început vreau să precizez că nu este nimic rău în „a ţine cu Steaua” şi că, evident, stelişti suntem toţi cei care susţinem, după posibilităţi, echipa.
Totuşi, nu trebuie să ne ascundem şi trebuie să recunoaştem că Steaua (secţia de fotbal) se află într-o perioadă complicată şi în aceste momente este cea mai mare nevoie ca suporterii să facă un efort şi să o susţină prin toate mijloacele. Chiar şi material.
Ca să înţelegem mai bine de ce suporterii care au posibilitatea ar trebui să fie alături de Steaua şi să pună umărul chiar şi financiar, am să fac o paralelă, pe care sper că nu foarte multă lume o să o considere forţată, cu spitalul construit în regim privat, prin efortul a două doamne, Carmen Uscatu şi Oana Gheorghiu, şi a sute de mii de donatori români, atât persoane fizice, cât şi companii.
Sigur, mulţi vor spune că sprijină clubul prin biletele plătite la meci, ceea ce este pe deplin adevărat, dar dacă se poate mai mult? Sigur, nu oricine îşi permite un efort financiar suplimentar şi nu ar trebui să se simtă nici atacat, nici stânjenit.
Dar, întorcându-ne la paralela cu spitalul construit dintr-un efort comun al multor privaţi. De ce ai dona pentru construcţia unui spital, din moment ce plăteşti taxe, din care este alcătuit bugetul naţional, din care îi este alocat buget Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor locale, care ar trebui să se ocupe de aceste obiective?
Pentru că statul, cel puţin în acest moment, a demonstrat că nu este capabil, astfel încât mulţi compatrioţi s-au săturat să aştepte şi au luat iniţiativa sau s-au alăturat ei.
Dar de ce să plăteşti o cotizaţie, când părerea ta oricum nu e ascultată? Pentru că nicăieri nu o să fie auzită părerea unei singure persoane, pentru că este o picătură într-un ocean sau, măcar, o pană pe o găină.
Modelul „socios” de care tot auzim şi la care tot aspirăm nu înseamnă că dacă ai cotizat, eşti şef. Nu, este un principiu al reprezentativităţii, exact ca în politică. Dacă votezi cu partidul X, nu vei avea intrare la preşedintele lui. Dar, dacă te asociezi cu 3000 de oameni, acel preşedinte de partid sau măcar unul de filială se va aşeza cu tine la masă pentru a încerca să câştige acele 3000 de voturi.
Să zicem că eşti dezamăgit de modul de administrare al conducerii clubului. Fair! Se ştie că statul nu este cel mai bun administrator, este şi logic să fie aşa, dar parteneriatul public/privat a fost, nu de puţine ori, de succes.
Am lăsat la final ultimul argument, pentru că este cel mai puţin raţional. Da, este ăla uşor de intuit. Dacă poţi să ajuţi clubul care ţi-a oferit atâtea bucurii, în jurul căruia ai legat cele mai importante prietenii, în curtea căruia ţi-ai petrecut copilăria şi tinereţea, până ai ajuns în punctul acela al vieţii când poţi să ajuţi…de ce nu?
Plus că, prin înscrierea în AS47 câştigi un grad şi, na, tuturor ne plac gradele, când e vorba de armată. Altfel, nu.
Până la urmă, nu despre asta cântăm? „Pentru tine facem orice!”
George – unul dintre cei mulți