Un bilanț contabil, cunoscut și sub denumirea de situație a poziției financiare, este un raport care arată activele, pasivele și capitalul propriu al unei afaceri la o anumită dată. Scopul principal al unui bilanţ este de a oferi utilizatorilor o idee despre poziţia financiară a companiei, precum și capacitatea acesteia de a plăti datorii.
Secțiunea de active a bilanțului listează toate resursele pe care compania le deține și le poate folosi pentru a genera venituri. Acestea includ numerar, investiții, stocuri, conturi de încasat și proprietăți. Secțiunea de pasive enumeră toate obligațiile companiei – banii pe care îi datorează altora. Aceasta include lucruri precum împrumuturi, conturi de plătit și taxe. Secțiunea finală este capitalul propriu, care reprezintă partea din afacere care aparține acționarilor.
Cele trei componente ale unui bilanț contabil: active, pasive și capitaluri proprii.
Bilanțul este una dintre cele trei situații financiare fundamentale utilizate pentru a evalua poziția financiară a unei companii. Celelalte două sunt contul de profit și pierdere și situația fluxului de numerar.
În timp ce contul de profit și pierdere măsoară profitabilitatea unei companii, iar situația fluxului de numerar urmărește lichiditatea acesteia, bilanțul oferă o imagine instantanee a activelor, pasivelor și capitalurilor proprii ale unei companii la un singur moment în timp.
1. Activele – sunt tot ceea ce o companie deține și poate folosi pentru a genera venituri. Există două tipuri principale de active: fizice și necorporale.
Activele fizice sunt lucruri precum terenuri, clădiri și echipamente. Activele necorporale sunt lucruri precum brevetele, drepturile de autor și fondul comercial.
Activele sunt clasificate fie curente, fie necurente. Activele curente sunt lucruri precum numerarul și stocurile, care pot fi convertite în numerar în decurs de un an. Activele imobilizate sunt lucruri precum clădiri și utilaje, care durează mai mult pentru a se transforma în numerar.
2. Datoriile sau pasivele – sunt tot ceea ce o companie datorează, inclusiv banii datorați furnizorilor, angajaților și guvernelor. Datoriile sunt clasificate fie curente, fie pe termen lung. Datoriile curente sunt datorii care urmează să fie plătite în termen de un an, în timp ce pasivele pe termen lung sunt datorii care urmează să fie plătite după un an.
Datoriile pot fi în continuare clasificate în două tipuri: garantate și negarantate. Datoriile garantate sunt susținute de garanții, ceea ce oferă creditorului o creanță asupra activului în cazul în care debitorul nu respectă împrumutul. Datoriile negarantate nu sunt susținute de garanții și includ lucruri precum datoria cu cardul de credit și facturile medicale.
3. Capitalul propriu – este partea din afacere care este deținută de acționari
Investitorii folosesc bilanțul pentru a evalua sănătatea financiară a unei companii. Vor să vadă dacă compania are suficiente active pentru a-și acoperi pasivele și dacă are suficiente capitaluri proprii pentru a finanța creșterea viitoare. Pentru a realiza acest bilanț, firma va apela la un expert contabil de încredere și cu experiență care să ofere cele mai eficiente și rapide servicii.
Rolul bilanțului contabil în planificarea financiară și luarea deciziilor
Bilanțul este una dintre cele trei situații financiare principale utilizate în contabilitatea afacerilor și luarea deciziilor. Oferă un instantaneu al sănătății financiare a unei companii la un anumit moment în timp și poate fi folosit pentru a informa deciziile de planificare strategică și bugetare. Bilanțul poate fi folosit și pentru a evalua riscul și a identifica oportunitățile de creștere.