Născut pe 16 septembrie 1935 la Uioara (judeţul Alba), Gheorghe Cacoveanu a început fotbalul la Metalul Câmpia Turzii, unde a jucat între 1951-1954. A debutat în prima divizie la 16 ani şi 11 luni, pe 17 august 1952, în Câmpia Turzii – Locomotiva Timişoara, 1-1. Între 1954-1955, a evoluat la Progresul Bucureşti, cu 21 de meciuri şi 6 goluri, terminând pe locul 3.
În sezonul 1956, este transferat la Steaua, care avea 3 campionate câştigate în 9 ani de existenţă. Sezonul precedent terminase pe locul 6, iar Ilie Savu (consiliat de Ştefan Dobay) a văzut ca oportună racolarea tinerei extreme care explodase la Progresul.
Victor Moldovan fusese extrema dreapta a Stelei 4-5 sezoane. Cacoveanu, la 21 de ani, s-a impus imediat ca titular al postului, linia de atac începând mereu cu el ca extremă dreaptă.
Ghiţă Cacoveanu era o extremă tipică, 1.69 m şi 66 de kilograme, pe lângă viteza fulgerătoare având şi o tehnică peste media postului. Raidurile sale au creat sute de goluri şi mii de ocazii clare, fiind principala sursă de dinamism a echipei.
Pentru Steaua a jucat timp de 9 ani, între 1955-1963, cu un total de 124 de meciuri şi 25 de goluri, în campionat. A câştigat 3 titluri de campion (1956, 1959-1960 și 1960-1961) şi o Cupă a României (1961-1962).
În cupele europene are 4 meciuri, toate în Cupa Campionilor. Cele 3 meciuri contra Borussiei Dortmund, din 1957, unde a şi înscris un gol, şi un meci în 1961, în deplasarea de la Austria Viena.
Între 1963-1964 evoluează la Dinamo Piteşti (locul 10), 1 gol în 11 meciuri, iar între 1964-1965 la Minerul Baia-Mare (locul 13), cu 2 goluri în 11 meciuri. Se retrage la finele 1967, la 32 de ani, de la Tehnometal Bucureşti, unde jucase ultimii 2 ani ai carierei.
La echipa naţională are 6 meciuri şi 2 goluri. Rămâne cunoscut prin golul înscris Iugoslaviei, la Belgrad, într-un amical din 22 aprilie 1956.
A decedat pe 23 noiembrie 2011.
