Curtea de Apel București a motivat pe larg decizia din 28 iunie prin care a stabilit că palmaresul istoric al echipei Steaua aparține Clubului Sportiv al Armatei Steaua și nu echipei SC FCSB SA controlată de Gigi Becali.
În motivarea deciziei, judecătorii arată de ce au decis că palmaresul CSA Steaua este din 1947 și până 1998, arătând că palmaresul din perioada 1998 – 2003 aparține Asociației Fotbal Club Steaua București și nu FCSB.
”În 1998, fără ca palmaresul anterior să fie transferat (în absența unui act din care să rezulte acest lucru și în considerarea puterii de lucru judecat a deciziei 3425/2014), echipa de fotbal profesionist a fost transferată și și-a continuat activitatea (obținânând noi rezultate sportive și un nou palmares) unei terțe persoane – Asociația Fotbal Club Steaua, asociație cu personalitate juridică distinctă de reclamantul CSA, astfel încât această entitate este titulara dreptului la palmares pentru perioada 1998 – 2003”, stabilește Curtea de Apel București în motivarea deciziei, document deținut de newsonline.ro
Practic Curtea de Apel București stabilește trei situații distincte pentru palmares 1947 – 1998 (CSA Steaua București) 1998 – 2003 (Asociația Fotbal Club Steaua București) și 2003 – prezent (FCSB), aspect ce poate să spulbere pretențiile lui Gigi Becali de a fi continuatorul echipei istorice a Stelei.
”Este necontestat faptul că de la înființare din 1947 până în 1998, echipa de fotbal profesionist a activat sub egida reclamantului CSA (inițial Asociația Sportivă a Armatei și, ulterior, C_____ C______ Central al Armatei, Casa Centrală a Armatei), astfel încât reclamantul este titularul dreptului la palmares pentru această perioadă. Ceea ce este în discuție în cauză este dacă în cadrul raporturilor juridice a existat un transfer fie el și de facto al acestui palmares, transfer apt să conducă la respingerea acțiunii principale. Curtea consideră, însă, că existența unui precedent judiciar nu poate determina instanța să adopte aceeași soluție, deoarece acestea nu au caracter obligatoriu, dreptul intern prevăzând inclusiv un remediu pentru situațiile de jurisprudență neunitară, reprezentat de recursul în interesul legii, în conformitate cu dispozițiile art. 514 și urm. C.Proc.Civ. De altfel, ceea ce s-a reținut în litigiul ____________** a fost, în esență, faptul că solicitarea reclamantului de constatare a dreptului asupra palmaresului este neîntemeiată deoarece aceasta nu a participat cu palmaresul pretins la competiții specifice organizate (situație de fapt diferită de cea în cauză – pentru perioada 1947 -1998 echipa de fotbal profesionist activând în cadrul reclamantului CSA cu denumirile succesive pe care acesta le-a purtat). Jurisprudența invocată nu statuează de plano asupra faptului că palmaresul unui club sportiv este preluat automat de o nouă entitate atunci când se transferă către aceasta echipa și activitatea sportivă”, se arată în motivarea deciziei Curții de Apel București obținută de newsonline.ro de pe rolii.ro.
Judecătorii au stabilit că tranzacția dintre Asociația Fotbal Club Steaua București și societatea FCSB controlată de Gigi Becali nu echivalează cu faptul că echipa din Berceni a preluat și palmaresul istoric al echipei Steaua București.
”Sub un al doilea aspect, apelanta-pârâtă invocă mențiunile Statutului Asociației Fotbal Club Steaua București și cele ale propriului Act constitutiv din ale cărui mențiuni reiese că este continuatoarea de drept a istoriei și tradițiilor echipei de fotbal Steaua București și a palmaresului acesteia. Cu privire la acest ultim act, fiind încheiat cu Asociația Fotbal Club Steaua București – asociație cu personalitate juridică, distinctă de persoana reclamantului, Curtea constată că mențiunile sale nu pot fi opuse, prin ele însele, reclamantului potrivit principiului res inter alios acta. Ele nu pot fi corelate nici cu mențiunile Statutului Asociației Fotbal Club Steaua București, întrucât acesta prevede faptul că asociația preia și continuă activitatea sportivă de performantă a Secției de Fotbal a Clubului Steaua și preia în întregime tradițiile glorioase ale acesteia. În acord cu prima instanță și contrar susținerii apelantului, dată fiind tot interpretarea literală și faptul că o altă manifestare de voință a părților nu poate fi dedusă din elemente intrinseci sau chiar extrinseci actului, Curtea constată că acestă mențiune în statut nu poate conduce la concluzia preluării palmaresului existent până în 1998 de nou înființata entitate”, se arată în decizia Curții de Apel București.
Decizia definitivă a Înaltei Curți de Casație care a stabilit că Clubul Sportiv al Armatei deține marca Steaua, marele avantaj al echipei din Ghencea
Curtea de Apel București a mai reținut ca autoritate de lucru judecat decizia definitivă a Înaltei Curți de Casație care a arătat că Clubul Sportiv al Armatei deține marca Steaua, decizie în care se arată că la nivelul anului 1999 de la CSA Steaua București către Asociația Fotbal Club Steaua București nu a operat un transfer (integral) de patrimoniu, ci numai dreptul de a folosi gratuit anumite spații, au fost detașați angajați ai fostei secții de fotbal profesionist, au fost preluate datoriile și creanțele contractate înainte de 8 iulie 1998 în legătură cu această secție de fotbal
”Nici argumentul privind faptul că în absența preluării palmaresului, pârâta nu ar fi putut continua activitatea competițională nu poate fi primit, deoarece continuarea în Divizia A în sezonul următor a avut la bază o manifestare de voință specială în acest sens între Asociația Fotbal Club Steaua București și pârâtă (pct. 8 al tranzacției autentificate sub nr. 76/2003 de BNP M_____ A_______). În ceea ce privește continuarea activității sportive la nivelul anului 1998, aceasta s-a realizat de Asociația Fotbal Club Steaua București nu în considerarea preluării palamaresului (în sensul alterării realității referitoare la faptul că victoriile obținute de echipa de fotbal profesionist au avut loc sub egida reclamantului), ci în considerarea mențiunilor din actele constitutive referitoare la continuarea activității sportive. De altfel, cu privire la acest aspect, contrar criticilor apelantei referitoare la autoritatea de lucru judecat a deciziei 3425/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că, chiar dacă litigiul a avut un alt obiect, fiind vorba de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în mod corect prima instanță a reținut că se impun în prezentul litigiu statuările referitoare la faptul că la nivelul anului 1999 de la reclamant la Asociația Fotbal Club Steaua București nu a operat un transfer (integral) de patrimoniu, ci numai dreptul de a folosi gratuit anumite spații, au fost detașați angajați ai fostei secții de fotbal profesionist, au fost preluate datoriile și creanțele contractate înainte de 8 iulie 1998 în legătură cu această secție de fotbal. Astfel, în prezentul litigiu nu se poate statua contrar celor dezlegate în litigiul anterior, respectiv nu se poate stabili că ar fi operat transferul integral de patrimoniu”,
Curtea de Apel București: Nu poate fi reținută o continuate și indivizibilitate
Judecătorii Curții de Apel București explică în motivarea deciziei de ce nu poate reține, așa cum dorea FCSB o continuitate și indivizibilitate în gestionarea palmaresului istoric.
”De fapt, întreaga construcție logică a apelantei pornește de la ideea că palmaresul este unic și indivizibil, ceea ce ar justifica faptul că titularul său este entitatea care administrează echipa sportivă în prezent. Or, Curtea nu poate reține o asemenea concluzie dată fiind realitatea competițiilor sportive care se derulează succesiv, în multiple forme. Altfel spus, întrucât lista victoriilor sportive are în mod natural o derulare cronologică, dreptul la palmares poate fi divizat în raport de fiecare competiție sportivă la care se obține o asemenea victorie și în situația sporturilor de echipă poate fi alocată atât clubului sportiv la care funcționează respectiva echipă în momentul obținerii victoriei, cât și unei anumite componențe a echipei la un anumit moment în timp. Tot pentru a justifica preluarea palmaresului, apelanta-pârâtă a susținut că transferul a fondului de comerț, reprezentat de echipa de fotbal, locul în grupe de la momentul respectiv, drepturile federative ale jucătorilor, „istoria și trecutul glorios”, include și transferul palmaresului clubului, potrivit principiului de drept „accesorium sequitur principale”, (accesoriul urmează principalul). Cu privire la acest aspect, în considerarea calificării ca drept nepatrimonial a dreptului la palmares, Curtea apreciază că acesta nu poate reprezenta un element al fondului de comerț, înțeles ca universalitate de drepturi patrimoniale afectată desfășurării unei activități profesionale. Chiar și într-o accepțiune a fondului de comerț ce ar include drepturi nepatrimoniale, în absența unei manifestări de voință decisive în acest sens (în tranzacția din 2003 menționându-se exclusiv transferul dreptului de a participa în Divizia A, drept care, deși decurge din poziția ocupată în clasamentele anterioare, este distinct de dreptul la palmares), Curtea constată că nu poate fi reținut un asemenea transfer. Nu poate fi reținută indivizibilitatea naturală invocată de apelant și nu este aplicabil în cauză principiul accesorium sequitur principale, deoarece nu se identifică un raport de accesorialitate între dreptul la palmares și elementele propuse de apelant. Astfel, poziția în clasamentele anterioare nu poate fi considerată un drept asociat, accesoriu al echipei în forma actuală, ci cel mult un accesoriu al echipei în componența de la momentul câștigării poziției în respectivul clasament. Spre exemplu, presupunând transferul unei echipe sportive către un alt club sportiv și redenumirea acesteia, din orice motive, nu s-ar putea pretinde că palmaresul obținut sub titulatura anterioară să fie trecut sub noul nume ale actualei echipe, nefiind de conceput alterarea listei rezultatelor sportive, fie și numai în considerarea interesului general al existenței unor informații corespunzătoare realității în aceste clasamente. O asemenea soluție nu sfidează logica, așa cum susține apelanta invocând faptul că reclamantul nu poate deține în prezent o echipă de fotbal profesionist, potrivit art. 31 din Legea nr. 69/2000, întrucât dreptul dedus judecății a fost limitat temporal prin chiar cererea de chemare în judecată până la nivelul anului 2003, iar prin soluția instanței de apel până la nivelul anului 1998, fără implicații asupra palmaresului obținut ulterior de către echipa de fotbal, funcționarea legală a reclamantului anterior anului 1998 nefiind contestată. În concluzie, pentru perioada 1947 – 1998, titularul dreptului la palmares este reclamantul CSA”, au stabilit judecătorii Curții de Apel București.
Hotărârea: http://www.rolii.ro/hotarari/60fa2225e49009cc23000087
Sursa: newsonline.ro
#aicieSteaua #spiritdeluptă