În România, poveștile și campaniile abuzive nu mai sunt doar minciuni de presă, ci sunt contrazise direct de cea mai înaltă instanță din țară: Înalta Curte de Casație și Justiție. În 2025, ÎCCJ a dat Decizia civilă nr. 1215, prin care a respins recursul Fcsb în procesul pentru palmares și a făcut definitivă decizia Curții de Apel București. Această motivare spune clar trei lucruri:
- CSA Steaua București este clubul care deține palmaresul 1947–1998.
- Palmaresul Stelei nu a fost NICIODATĂ transferat la AFC Steaua sau la Fcsb.
- Pentru perioada 2003–2017, Fcsb nu este titularul niciunui palmaresul niciunui drept asupra palmaresului Stelei.
Dacă FRF și Transfermarkt vor să fie corecți, trebuie să pornească exact de aici, căci asta a făcut și UEFA:
1. Cine este „Steaua” pentru instanțe: clubul armatei, din 1947 până azi
Înalta Curte pornește de la istoria juridică a clubului. Spune, pe scurt, că în 1947 s-a înființat Asociația Sportivă a Armatei, care apoi devine Clubul Sportiv al Armatei „Steaua”. Acesta are o secție de fotbal: echipa de fotbal Steaua București. Important este că instanța specifică că CSA Steaua este același club de la 1947 până în prezent!
Mai mult, Înalta Curte arată că, în ciclul procesual anterior, s-a tranșat deja, definitiv, că palmaresul echipei de fotbal Steaua București din perioada 1947–1998 aparține CSA Steaua. Asta nu e o interpretare, e formulare din motivare: soluția „favorabilă reclamantului CSA pentru dreptul asupra palmaresului aferent perioadei 1947–1998” este „definitivată jurisdicțional”.
În plus, ÎCCJ amintește și de o altă decizie anterioară (cea cu marca) și reține „irefragabil”, adică nu mai poate fi contestat, faptul că „la nivelul anului 1999 nu a operat un transfer integral de patrimoniu”. Cu alte cuvinte, în 1998–1999 CSA nu și-a vândut, nu și-a cedat „clubul” nimănui. Clubul armatei rămâne același, cu patrimoniul și cu palmaresul său.
Asta contrazice din start ideea pe care fcsbiștii radicali și un personaj „părtinitor” de la Transfermarkt o sugerează, că „Steaua actuală” ar fi un club nou, apărut după 2017, fără legătură cu Steaua istorică. Doar că, ca și în trecut, opiniile nu contează, ci justiția, iar pentru instanțe firul este clar: asociația sportivă a armatei din 1947 = CSA Steaua de azi.
2. Ce este palmaresul și de ce a rămas la CSA, nu la AFC sau Fcsb
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le clarifică Înalta Curte este natura juridică a palmaresului. Fcsb a susținut în toate felurile că palmaresul „merge cu echipa”, cu locul în Divizia A, cu coeficientul UEFA, că este „accesoriu” al clubului privat.
Instanța respinge această poveste. În motivare se arată că „dreptul la palmares” este un drept nepatrimonial: dreptul de a avea performanțele înscrise în clasamentele oficiale și de a ți se recunoaște public rezultatele, cu obligația celorlalți de a nu falsifica această recunoaștere. Nu este un bun comercial, nu este un obiect din magazinul unui SRL, nu se mută automat dintr-un club în altul doar pentru că așa declară cineva sau pentru că ai luat locul în Divizia A.
Curtea mai spune și că palmaresul poate fi „divizat” în raport cu fiecare competiție în parte și se alocă clubului la care funcționează echipa în momentul obținerii victoriei. Asta înseamnă simplu: trofeele câștigate între 1947 și 1998 au fost obținute de echipa de fotbal a CSA Steaua, deci palmaresul acelor ani aparține CSA-ului.
Fcsb a încercat să demonstreze că acest palmares ar fi „plecat” mai întâi la Asociația Fotbal Club Steaua (AFC) în 1998, apoi la societatea comercială Steaua/Fcsb în 2003. Înalta Curte ia la rând toate actele și demontează mitul:
- mențiunea din statutul Asociației, că „preia tradițiile glorioase” ale Stelei, „nu poate conduce la concluzia preluării palmaresului existent până în 1998 de noua entitate”;
- continuarea în Divizia A, folosirea aceluiași stadion etc. țin de activitatea competițională, nu de transferul de palmares;
- niciun act juridic nu spune „CSA transmite palmaresul către AFC” sau „AFC transmite palmaresul către Fcsb”.
Concluzia pe care o scrie negru pe alb instanța este decisivă: „nici ca efect al legii, nici ca efect al convenției părților NU a existat o preluare a dreptului asupra palmaresului fostei echipe de fotbal «Steaua București»… nu a existat nicio preluare a dreptului asupra palmaresului de către Asociație, pe care aceasta să îl fi transmis ulterior către Fcsb”.
Asta înseamnă că palmaresul Stelei nu a părăsit niciodată CSA-ul. Orice afișare a lui la Fcsb, fie că vorbim de presa din România, de FRF, de UEFA sau de Transfermarkt, contrazice direct această motivare.
3. Perioada 2003–2017: Înalta Curte spune clar că Fcsb nu are niciun drept asupra palmaresului Stelei
Procesul pe palmares a avut un obiect foarte concret: Fcsb a cerut instanței să constate că este titularul dreptului de a utiliza palmaresul fostei echipe de fotbal profesionist „Steaua București” pentru perioada 2003–2017 și că este continuatoarea acesteia. Curtea de Apel București le-a respins cererea. Fcsb a făcut recurs, sperând să întoarcă soluția. Înalta Curte, prin Decizia 1215/2025, le respinge recursul și dă următoarea frază care ar trebui pusă în capul oricărei dezbateri:
„Este evidentă concluzia logico-juridică în sensul că nici în perioada 2003–2017 pârâtul Fcsb nu este titularul vreunui drept asupra acestui palmares.”
Nu e ambiguu, nu e cu „poate”, „s-ar putea”, „sugerăm”. Este o constatare directă a celei mai înalte instanțe:
- Fcsb nu are niciun drept la palmaresul Stelei pe perioada 2003–2017;
- cererea lor de a li se recunoaște acest drept a fost considerată „neîntemeiată”.
Înalta Curte mai spune și că, în această discuție, nu CSA trebuia să demonstreze că „nu a dat palmaresul”, ci Fcsb trebuia să demonstreze că l-a primit. Regula de drept este clară: cine pretinde un drept, acela trebuie să îl dovedească. Fcsb nu a putut aduce nicio dovadă de transfer al palmaresului, doar vorbe despre „continuitate”, „notorietate”, „Uefa” și „wikipedia”. Instanța le-a respins toate aceste argumente.
Prin urmare, orice titlu, cupă sau performanță din 2003–2017, obținută de echipa care se prezenta atunci ca „Steaua” dar era, juridic, societatea lui Becali, nu poate fi atârnat legal în palmaresul Fcsb ca „palmaresul Stelei continuatoare”. Legal, Fcsb rămâne fără niciun drept la palmaresul Stelei pe toată perioada 2003–2017!
De aici rezultă foarte simplu și răspunsul la întrebarea „de când are Fcsb palmares?”: doar din momentul în care își asumă clar identitatea proprie de Fcsb, fără a mai fura numele și istoria Stelei, adică după ce pierde definitiv dreptul la nume, marcă și palmares. Cu alte cuvinte, palmaresul Fcsb începe cu trofeele câștigate ca Fcsb, nu cu ce s-a câștigat prezentându-se ilegal drept „Steaua București”.
4. De ce Steaua de azi NU este „alt club” decât Steaua dinainte de 1998
Transfermarkt și alții încearcă să sugereze că Steaua actuală (CSA Steaua) ar fi „un club nou”, apărut după 2017, și aproape zic că „adevărata Steaua” ar fi Fcsb. Motivarea Înaltei Curți arată exact invers:
- clubul înființat în 1947, Asociația Sportivă a Armatei, devenit CSA Steaua București, este același și astăzi;
- acest club este recunoscut definitiv ca titular al palmaresului 1947–1998;
- nu există niciun moment în care instanța să spună că CSA „s-a desființat” sau că „a murit clubul vechi și a apărut altul”.
AFC și apoi Fcsb apar în motivare ca entități juridice distincte, înființate mai târziu, cărora li s-a permis să continue activitatea competițională, dar fără să primească palmaresul. Când CSA a intrat din nou în sistemul competițional, nu se înființează „un club nou”, ci revine în teren același club care exista din 1947, cu palmaresul recunoscut de instanțe. Un lucru important de precizat în orice discuție este că secția de fotbal nu a fost desființată ca parte a clubului din 1947!
Dacă Transfermarkt vrea să țină cont de realitate juridică, prezentarea corectă este:
- „Steaua București / CSA Steaua București” – clubul înființat în 1947, cu palmaresul 1947–1998 (și cu ce va mai câștiga CSA în prezent și viitor);
- „AFC Steaua București” – eventual, o mențiune separată pentru perioada 1998–2003, ca structură intermediară, deși aici clubul Steaua poate demonstra suplimentar că acele trofee au fost câștigate pentru și cu marca Steaua;
- „Fcsb” – entitate nouă, intrată în legalitate în 2017, cu palmares propriu doar pentru trofeele pe care le câștigă legal ca Fcsb, nu cele câștigate ilegal ca „Steaua București”.
Orice altă schemă, în care Fcsb apare ca un club din 2003 cu pretenții la palmares și CSA ca „un club nou”, este ilogică și o contradicție directă cu motivarea Înaltei Curți.
5. Ce rezultă pentru FRF și pentru Transfermarkt
Din motivarea Deciziei 1215/2025 rezultă foarte clar:
- Steaua de azi (CSA Steaua București) este aceeași entitate juridică începută în 1947, deținătoarea palmaresului 1947–1998;
- palmaresul Stelei nu a plecat niciodată la AFC sau la Fcsb;
- Fcsb nu are niciun drept asupra palmaresului Stelei și nici nu poate emite pretenții la trofeele câștigate înainte de 2017.
În consecință:
- FRF trebuie să își armonizeze poziția oficială, registrele și comunicările publice cu aceste hotărâri definitive: să recunoască CSA ca deținătoare a palmaresului Steaua și să prezinte palmaresul Fcsb separat, ca al unui club distinct.
- Transfermarkt nu mai poate susține, de bună-credință, că „Steaua actuală” este alt club decât cel înființat în 1947, sau că Fcsb este un club din 2003 cu palmaresul Stelei în spate. Dacă își respectă propriul slogan de site serios de statistici, trebuie să își corecteze fișele.
Steaua nu cere nimic ce nu i-a fost deja recunoscut de justiție. Cere doar ca FRF, UEFA, presa și site-urile de statistici să respecte ceea ce scrie negru pe alb în motivările definitive ale Înaltei Curți: clubul armatei, CSA Steaua București, este Steaua din 1947 până azi, cu tot palmaresul ei, iar Fcsb este o altă entitate, care are doar palmaresul său propriu, din 2017 încoace, nu istoria furată a Stelei.
