În toată agitația creată în jurul apariției Fcsb la Curtea Constituțională, un lucru este esențial și trebuie spus clar, fără ocolișuri: miza reală nu mai este marca Steaua. Aceasta a fost pierdută definitiv și irevocabil, prin hotărâri judecătorești care nu mai pot fi răsturnate prin artificii procedurale sau reinterpretări mediatice. Marca Steaua, identitatea, continuitatea și palmaresul nu mai sunt în joc. Ele au fost judecate, motivate și închise juridic.
Ceea ce încearcă acum Fcsb este, în realitate, o luptă pentru bani. Pentru a evita sau diminua plata prejudiciului de aproximativ 37 de milioane de euro cerut de Steaua București pentru folosirea ilegală a mărcii între 2004 și 2014. Tot acest demers de la CCR trebuie citit exclusiv prin această cheie.
După ce au pierdut procesele mari: palmaresul, mărcile, continuitatea juridică, singurul dosar care mai produce un risc major este cel financiar. Iar atunci când nu mai poți contesta faptele, încerci să ataci cadrul legal. De aici vine ideea „spectaculoasă” de a declara neconstituțional un articol din Legea mărcilor și de a sugera că, dacă legea ar fi greșită, atunci tot ce s-a construit pe ea ar deveni discutabil.
Numai că această logică este profund înșelătoare. Chiar dacă, prin absurd, un articol din Legea 84/1998 ar fi declarat neconstituțional sau modificat, nu dispare realitatea juridică stabilită deja. Hotărârile definitive nu se șterg, nu se suspendă și nu se anulează automat. Procesele câștigate de Steaua nu au fost întemeiate pe un singur alineat de lege, ci pe un ansamblu coerent de probe, principii de drept civil, acte de înființare și constatări privind lipsa oricărui drept patrimonial al Fcsb asupra mărcii și identității Stelei.
De fapt, adevăratul obiectiv al Fcsb nu este să „recâștige” marca, ci să poată spune, în procesul de prejudiciu: dacă baza legală a anulării mărcii ar fi fost viciată, atunci folosirea ei nu mai poate fi calificată la fel, iar despăgubirile ar trebui reduse sau chiar respinse. Este o tentativă de a muta discuția din zona faptelor clare în zona nuanțelor procedurale, de a crea ceață acolo unde instanțele au lăsat lucrurile limpezi.
Această strategie devine și mai fragilă atunci când este privită în context internațional. Legea română a mărcilor nu este o invenție exotică, ci o transpunere a directivelor europene și a tratatelor internaționale la care România este parte. În Uniunea Europeană, dreptul asupra mărcii este strâns legat de protejarea intereselor legitime ale titularului, iar folosirea neautorizată generează răspundere patrimonială, indiferent de artificiile teoretice legate de definiții. În multe state europene, o marcă poate fi chiar revocată dacă nu este utilizată o anumită perioadă, dar asta nu înseamnă că un terț poate folosi liber un semn care aparține altuia și apoi să invoce lacune legislative pentru a scăpa de consecințe.
În Statele Unite, de exemplu, protecția mărcii este legată direct de utilizare și de valoarea economică produsă, iar despăgubirile pentru folosirea neautorizată urmăresc exact acest lucru: beneficiul injust obținut de cel care a folosit marca fără drept și prejudiciul moral și economic creat titularului. Nimeni nu poate spune, după ani de exploatare comercială, că „de fapt legea era ambiguă” și că profitul obținut trebuie ignorat.
Revenind la cazul nostru, chiar și într-un scenariu extrem favorabil Fcsb, în care Curtea Constituțională ar admite sesizarea, efectul nu ar fi unul magic. Nu ar anula automat decizia din 2014, nu ar șterge folosirea ilegală a mărcii timp de unsperzece ani și nu ar transforma prejudiciul într-o ficțiune. Ar deschide, cel mult, un nou front procedural, cu șanse limitate și cu rezultate incerte, într-un context în care faptele sunt deja stabilite.
De aceea este important ca această „știre” să fie citită corect. Nu este despre identitate, nu este despre Steaua, nu este despre istorie. Este despre bani și despre încercarea disperată de a evita plata lor. Este ultima piesă dintr-o strategie de amânare și relativizare, într-un moment în care adevărul juridic nu mai poate fi întors din drum.
Steaua nu mai este într-un proces de definire. Este într-un proces de reparare. Iar tot ce vedem acum sunt tentativele celui care a pierdut definitiv fondul de a scăpa, măcar parțial, de consecințe.
