Am ajuns în punctul în care „Sunt două păreri.”
Una dintre ele spune că Steaua ar trebui să promoveze. Că este absurd, penibil și profund anormal ca un club cu o asemenea istorie să fie ținut pe loc prin decizii administrative neasumate. Că blocajul actual nu are nimic de-a face cu sportul, ci cu frica de a lua o decizie clară.
Cealaltă părere spune că Steaua ar trebui să rămână la nivel de amatori. Că „așa e mai bine”. Că „așa e în Europa”. Că „nu se poate altfel”.
Doar că, dacă ieși puțin din zgomot și te uiți la realitate, îți dai seama rapid că doar una dintre aceste păreri se sprijină pe fapte. Cealaltă se sprijină pe mituri repetate obsesiv timp de 20 de ani, până când au ajuns să fie confundate cu adevărul.
Ni s-a spus ani la rând că echipele susținute de stat nu pot juca în cupele europene. Ni s-a spus că UEFA nu permite așa ceva. Ni s-a spus că „în Europa nu mai există astfel de cluburi”.
Dar toate aceste afirmații sunt false.
📌 UEFA nu a emis nicio decizie împotriva Stelei.
Dimpotrivă, regulamentele UEFA permit participarea cluburilor de drept public, inclusiv ale armatei sau ale autorităților locale, atâta timp cât sunt respectate criteriile de licențiere. Forma de proprietate nu este o interdicție. Organizarea și transparența sunt.
Realitatea europeană, aceea care nu se discută în platouri TV, arată clar:
- 6% dintre cluburile europene sunt controlate de guverne;
- 55% sunt deținute privat;
- restul de 45% funcționează în forme non-private: publice, asociative sau mixte.
Așadar, nu Steaua este o excepție. Excepțional este doar discursul românesc, rămas blocat într-o poveste falsă, repetată până la epuizare.
Cu adevărat dubios nu este faptul că Steaua aparține statului. Dubios este că un club cu un asemenea palmares este ținut într-o stare de provizorat perpetuu. Dubios este că se invocă Europa fără a citi regulile europene. Dubios este că un minister al Apărării acceptă ani la rând o situație care nu face cinste nici sportului, nici instituției.
Iar ideea că „Steaua ar fi mai bine la amatori” nu este o soluție, ci o neasumare. Înseamnă să accepți că un club care a câștigat Cupa Campionilor Europeni nu mai are dreptul la normalitate.
Înseamnă să le spui suporterilor că trebuie să se obișnuiască cu jumătăți de adevăr și cu frica administrativă.
Dar poate cel mai grav lucru nu este nici măcar această confuzie.
- Faptul că nu există nimeni în minister cu care să poți vorbi clar, deschis, asumat.
- Faptul că nu există dialog real, poziții publice coerente, explicații transparente.
- Faptul că totul se rezumă la zvonuri, „păreri”, tăceri și pase de responsabilitate.
Ministerul Apărării Naționale, România (www.mapn.ro), USR, Radu Miruță, lipsa de transparență și lipsa de comunicare nu sunt semnele unui stat modern, nu sunt semnele unui stat democratic.
Sunt semnele unui blocaj instituțional care nu mai poate fi ascuns sub preș.
Iar Steaua plătește prețul acestei tăceri de prea mult timp.
