Nu găsești acum, în România, echipă mai romantică decât Steaua. Pedepsită de ani de zile, își duce crucea în Liga 2 și o ia de la capăt în fiecare an. Ca-n ziua cârtiței, conștientă că orice ar face, tot acolo va fi și anul viitor.
Dar Steaua se strânge cumva, se reinventează și nu doar că trăiește, dar și bucură. OK, comunitatea stelistă nu-i neapărat mare, dar e vie și fericită chiar și așa. Aer de echipă locală din vestul Europei. Unii la stadion, alții pe social media, alții întreabă pe WhatsApp cât e scorul. Toată energia asta în jurul unei echipe fără drept de promovare, fără cine știe ce expunere și fără cine știe ce jucători.
Apropo de jucători, a mai găsit Oprița niște băieți care știu fotbal și vara asta, Álex Gualda chiar a debutat cu gol. Face iar echipă meseriașul ăsta, chit că la anul se trezește și trebuie să construiască alta. Ziua cârtiței.
Altfel, cinică echipă Tunariul, unde mai pui că băieții ăia au tras de timp și s-au tăvălit pe gazon pe „banii noștri”.