7 dimineața
Telefonul sună, e timpul să mă trezesc. O nouă zi de muncă, dar e vineri. Îmi zic că trece repede. Mâine începe un nou sezon, băieții au meci. Abia aștept. Fac repede cafeaua, să-mi dea puterea să duc la capăt și ziua asta. Instant, mă lovește însă un gând:
„Un nou sezon de amicale, zero perspective.”
Al câtelea? La anul la fel? Un scurt moment de dezamăgire. Gândul că încă un an va trece degeaba. Oare mai apuc să văd cum reînvie iar Ghencea în viața asta? Deschid televizorul. Iar văd fața ciobanului. Furie instantă — și schimb canalul.
Nu mai suport „becalizarea” asta. Nu mai suport presa: „Bună seara, domnule Becali”. Aud pași. S-a trezit și piciul. Vine fuga la mine și zice:
„Mâine joacă Steaua. Abia aștept să mergem la meci!”
Mă lovește imaginea asta. N-a zis „bună dimineața, tati”. El abia așteaptă să meargă iar pe stadion.
I-a plăcut atmosfera. Pare atras. Ajunge acasă mai răgușit ca mine. E momentul în care dezamăgirea s-a transformat în ambiție, iar disprețul — în energie.
Nu e cafeaua ce-și face efectul, este vocea copilului ce privește cu speranță și nerăbdare ziua de mâine. Acel copil ce eram și eu cândva. Acel copil care fugea de acasă ca să meargă în templu. Îl întreb de ce este așa nerăbdător și ce i-a lipsit cel mai mult în pauza asta.
Răspunde repede și fără ezitare:
„Băieții care cântă.”
Și atunci înțelegi. Pentru el, Steaua este Peluza Sud. Înțelege ce a fost acest club, dar pe el nu-l impresionează trecutul. Îl impresionează acești oameni. Va înțelege mai târziu și alte lucruri. Dar acum este atras de agitația de acolo, de energia transmisă de acești oameni.
Dragi suporteri steliști,
Vocea voastră, pasiunea voastră, inima voastră — acestea sunt esența Stelei. Voi sunteți cei care ați stat alături de club nu doar în zilele de glorie, ci și în cele de luptă ale renașterii. În timp ce alții au uitat, voi ați rămas ancorați în tradiția acestui club.
Loialitatea și spiritul de luptă au rămas cimentate în noi. Fiecare meci pe care-l onorați cu prezența voastră, fiecare scandare, fiecare steag fluturat — toate sunt acte de credință. Nu susținem doar o echipă pe teren, ci o identitate. O poveste ce a scris istorie la Sevilla.
Suntem paznicii unei moșteniri, iar puterea noastră este îndârjirea. Am demonstrat că suporterii Stelei nu trădează, nu-și abandonează crezul și nu-și uită trecutul.
Adevărata victorie este ca spiritul care ne-a modelat pe toți să meargă mai departe. Împotriva tuturor, împotriva greutăților, dar pentru moștenire și pentru zile mai bune. Rămâneți uniți, pentru că noi suntem inima acestui club. Când noi renunțăm, povestea se sfârșește.
Însă sunt convins că ești pregătit să duci lupta mai departe. Sper ca, peste ani, să găsească aceiași băieți care au sacrificat uneori totul. Aceiași oameni care au dus o luptă până la capăt — și un club ce și-a recâștigat demnitatea, respectul și care transmite mai departe același sentiment pe care l-am avut și eu când am fost dus pentru prima dată pe stadion:
„Este ceva magic aici. Doar aici simți că trăiești.”
Privește în ochii copiilor de lângă tine. Privește în ochii copilului tău, dacă vine cu tine pe stadion. Ei sunt viitorul pentru care trebuie să lupți și să faci tot ce-ți stă în putere.
Steaua suntem noi!
La primul meu meci în Ghencea, Când am auzit peluza, Sufletul și cu inima Mi-au luat-o razna.
