Nea Gigi Becali,
Ai zis de multe ori că nu te temi de nimic. Că doar Dumnezeu e deasupra ta.
Și totuși, de câte ori se vorbește despre promovarea Stelei adevărate, îți tremură vocea mai rău ca prețul la pășuni.
Ai bani, ai televiziuni în genunchi, ai judecători care-și dau cu părerea despre fotbal în loc de drept.
Ai tot ce trebuie unui om care crede că poate cumpăra și trecutul, și identitatea.
Dar ce n-ai, Gigi, e ceva simplu: liniște.
Că liniștit n-ai cum să fii, când vezi că Steaua e din nou pe urmele tale.
Că se apropie ziua când vei da ochii nu cu „CSA-ul ăla”, cum îl numești disprețuitor, ci cu echipa pe care ai furat-o din tribună și ai dus-o în Pipera, sub alt nume.
Ți-e frică, Gigi. Și frica asta e vizibilă:
- când urli la TV că „nu are voie să promoveze”,
- când pui avocații să inventeze regulamente,
- când spui că ești Steaua, dar nu vrei meci direct cu Steaua.
Ciudat cum funcționează „credința” ta:
în fața Ligii, te dai sfânt. În fața adevărului, te porți ca un hoț care n-are somn.
Știi care e problema?
Steaua nu se roagă să fie iubită. Steaua e iubită.
De suporteri care n-au tăcut niciodată.
De oameni care n-au avut nevoie de bani ca să țină cu echipa, ci de onoare.
Și chiar dacă tu ai înființat Fecesebeul în acte și ți-ai pus poză pe stadion, să nu uiți:
- Palmaresul nu se cumpără.
- Istoria nu se falsifică.
- Iar Steaua nu se teme.
Așteaptă-ne, Gigi.
Și lasă porțile larg deschise, să vadă toată țara ce faci când adevărul bate la ușă.
Spoiler: nu e Duhul Sfânt. E CSA.
Cu dispreț sportiv,
AS47
Peluza Sud.
Fără patron. Fără compromis. Fără frică.
