Născut pe 9 octombrie 1950, la Iaşi, Vasile Iordache avea să devină unul dintre cei mai mari portari din istoria fotbalului românesc.
A început fotbalul la Iași în cadrul echipei FC Politehnica în anul 1966, fiind remarcat repede de antrenorul Mișu Bârsan. La Iași, s-a remarcat prin talent și seriozitate jucând în Divizia A în perioada 1968-1971.
În perioada 1971-1984, a jucat 231 meciuri pentru STEAUA, echipă cu care a atins consacrarea, remarcându-se prin precizia blocajelor și spectaculozitatea plonjoanelor, câştigând 2 campionate naționale (1975-1976, 1977-1978) și 2 Cupe ale României (1975-1976, 1978-1979).
A mai jucat la FC Brașov în sezonul 1984/1985, unde și-a încheiat cariera de fotbalist.
Pentru echipa naţională a jucat în 25 meciuri, iar meciul vieţii l-a facut pe Wembley în faţa a 70.000 suporteri, atunci când România a întâlnit Anglia, Iordache reușind câteva parade de excepție, evoluția sa extraordinară fiind păstrată în supranumele primit după meci, „Eroul de pe Wembley”.
