Legea Căvescu: când folosința devine proprietate și minciuna – pledoarie
Într-o Românie în care logica e opțională și adevărul e în pauză de masă, domnul avocat Adrian Căvescu a reușit imposibilul: să construiască un întreg discurs juridic pe o întrebare retorică repetată obsesiv, de parcă am trăi într-o piesă de teatru absurd:
„Dumneavoastră dacă stați într-un apartament și vine cineva și spune brusc că nu mai e al dumneavoastră… vi se pare normal?”
Asta e replica lui de vreo trei ani încoace, indiferent că vorbește cu un jurnalist sportiv, cu un moderator de televiziune sau cu o cameră goală. Parcă e setat pe repeat.
Dar în această întrebare banală se ascunde o manipulare sofisticată: omisiunea.
Pentru că, în povestea lui, lipsește ceva esențial: Becali nu a cumpărat niciodată apartamentul. Nici brandul Steaua, nici palmaresul, nici măcar un fular cu sigla originală.
Nu a avut niciodată un act de vânzare-cumpărare, căci altfel l-ar fi arătat. A fost doar un chiriaș cu acte temporare, care și-a însușit un bun pe care nici măcar AFC Steaua nu îl deținea atunci.
Simbolul Stelei nu a fost niciodată al lui. A încercat să-l înregistreze pe numele său, discret, ca-n vremurile în care se credea că șmecheria bate legea.
Dar avocatul ăsta e un „geniu”. În logica lui, e ca și cum ai închiria un apartament pentru un an și, în luna a 12-a, te-ai duce la Cadastru să-l treci pe numele tău, că doar „ai stat destul în el și ai zugrăvit o cameră”.
Asta e Legea Căvescu.
Cum se aplică Legea Căvescu în viața de zi cu zi?
🟢 Locuiești cu chirie?
Gata, e apartamentul tău!
Vine proprietarul cu actele? Îi spui calm:
„Dom’le, eu stau aici din 2003. E al meu! Dacă nu vă convine, vorbiți cu Căvescu. Face el o comparație cu niște chiftele și dreptul roman, și scap eu.”
🟢 Ai închiriat o mașină de la Sixt sau Hertz?
Dacă ai pus 20 de litri de benzină în ea și ai dus-o o dată la spălătorie, ai dovedit „intenție de apartenență”. Mașina e a ta!
Bonus: dacă lipești și niște stickere – e deja act de proprietate!
🟢 Ai fost la Mega Image și ai făcut turul complet al magazinului?
Ai avut „posesie simbolică”!
Iei căruciorul și ieși cu el.
Dacă te oprește paznicul, scoți o hârtie scrisă cu pixul și spui:
„Am folosit aceste produse timp de 15 minute în perimetrul legal. E ca și cum ar fi fost la mine în frigider. Legea Căvescu!”
🟢 Ți-ai plimbat câinele printr-un parc din Herăstrău?
E al tău parcul!
Suni la Primărie și ceri schimbarea actelor:
„Am avut activitate de marcare teritorială în zona nordică a parcului. E proprietate de facto!”
Motto-ul Legii Căvescu:
„Tot ce-ai folosit, e al tău.
Ce n-ai folosit, dă-l în judecată – poate era al tău și nu știai!”
Căvescu nu e „genial” pentru că are dreptate. E „genial” în sensul periculos în care un om poate construi o aparență de logică dintr-o minciună repetată suficient de des, îmbrăcată în comparații emoționale și lacrimi despre nedreptăți imaginare.
Și partea tristă e că prinde. La public. La televiziuni. Uneori chiar și la judecători.
Dar pentru cine a citit dosarele, știe istoria clubului, cunoaște deciziile instanțelor și înțelege ce înseamnă bunul-simț juridic, Căvescu e doar un orator… care încearcă să transforme furtul de identitate sportivă într-un act de posesie legală.
PS: Dacă sună iar nebunul la televiziunea lui, Gigi TV, dați-ne tag, vă rog. Vreau să văd live cum îi spune Vlad Morar cu toată emoția:
„Bună seara, domnule Becali!”
Altfel nici nu mă uit. Doar nea Gigi face rating!
Trimite unui prieten care încă mai crede în „apartamentul lui Becali” – poate îl ajută să-și cumpere și el o garsonieră cu Legea Căvescu.
