Într-un fotbal românesc tot mai murdar, în care banii și interesele de culise primează în fața meritului sportiv, în ciuda spuselor din media, Steaua București rămâne o oază de demnitate și performanță. Deși beneficiază de un buget de doar 1.600.000 de euro, de peste cinci ori mai mic decât cel al liderului Miercurea Ciuc (8.600.000 de euro – bani veniți din finanțări externe masive, de la Guvernul Ungariei, companii maghiare și consiliul local), Steaua ocupă locul 2 în Liga 2, la doar un punct de primul loc!
Este o performanță uluitoare pentru o echipă care, pentru al treilea an, se află pe un loc de promovare spre Liga 1, luptându-se cu cluburi ce dispun de bugete mult mai mari, și care rezistă în fața unei campanii mediatice constante de defăimare a clubului, a ministerului și a întregului brand Steaua.
Și totuși, Steaua nu poate accede în Superligă. Nu pentru că nu ar avea valoarea sportivă necesară, nu pentru că nu ar avea suporteri sau infrastructură, ci pentru că este blocată de incompetența sau reaua-voință din propriul club și minister, de regulamente interpretabile, artificii birocratice menite să-i țină ușa închisă și de o lege a sportului învechită și ambiguă. Regulile LPF și FRF, schimbate sau aplicate discreționar, au transformat competiția într-o farsă, în care nu mai câștigă cei mai buni, ci cei “acceptați”.
În tot acest timp, presa românească, tributară unui sistem toxic controlat de personaje ca Gigi Becali, nu ratează nicio ocazie să atace Steaua. Încă din 2017, s-au scris zeci, poate sute de articole pline de insinuări despre “banii publici” primiți de club, de parcă acei bani ar fi fost risipiți, nu investiți într-un proiect serios și curat de reconstrucție.
Aceeași presă care azi ridică în slăvi cluburi finanțate mult mai generos din bani publici sau din surse externe, tace complice atunci când vine vorba despre bugetele uriașe ale altora. Când Miercurea Ciuc, o echipă din liga a doua, ajunge să aibă venituri de nivelul play-off-ului de Superligă și bugete duble sau triple față de marea majoritate a echipelor de elită, nimeni nu mai strigă “bani publici”, nimeni nu mai vede “probleme”.
Într-un sistem în care grobianismul, nonvalorile și corupția sunt promovate ca modele, Steaua București rămâne un simbol de rezistență, un club al demnității, ajuns într-un punct critic, în care nimeni din structurile de decizie nu are curajul să o salveze cu adevărat. Cu sprijinul suporterilor adevărați și cu mândria celor care știu ce înseamnă să lupți pe bune, Steaua continuă să spere și să lupte.
Aceasta este adevărata Steaua – clubul care, deși ținut cu forța în Liga 2 și denigrat constant de o presă aservită, dovedește, zi de zi, prin echipa lui Daniel Oprița că meritul, munca și spiritul nu pot fi negate!
